Art. 2143 Noul cod civil Sechestrul judiciar Sechestrul convenţional Contractul de depozit

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1632. Afară de cazurile statornicite de codicele de procedură civilă, judecătorul poate ordona sechestruhl. a unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a cărui proprietate ori posesiune se judecă două sau mai multe persoane; 2. a lucrurilor oferite de un debitor spre liberarea sa (C. civ. 542,1114 şi urm., 1121)".

1. Sechestrul judiciar se impune atunci când există un proces asupra proprietăţii sau posesiei unui lucru (mobil sau imobil) şi/sau asupra folosinţei ori administrării unui lucru comun, precum şi asupra lucrurilor oferite de un debitor

Citește mai mult

spre liberarea sa.

2. Fiind o măsură gravă, cererea de sechestru judiciar trebuie să fie justificată de partea care o formulează. Spre exemplu, se impune constituirea unui sechestru judiciar atunci când un bun proprietate comună este folosit de un singur coproprietar, împrejurare care-i privează pe ceilalţi de fructele bunului. Sechestrul judiciar, în măsura în care se solicită şi se dispune înainte, odată ori după introducerea unei acţiuni civile/comerciale, trebuie calificat ca o măsură asigurătorie a respectivei acţiuni (sechestrul asigurător).

3. Depozitarul bunului sechestrat trebuie să se îngrijească de acesta ca şi de bunul său şi să-l administreze în mod judicios, inclusiv să-i culeagă fructele, naturale, civile ori industriale, după caz.

4. Sechestrul judiciar este oneros, culpa depozitarului apreciindu-se, dintr-un astfel de motiv, in abstracto. De asemenea, contractul de sechestru judiciar trebuie deosebit şi de sechestrul judiciar ca măsură de indisponibilizare a bunurilor debitorului care este supus unei executări silite, în baza unui anumit titlu executoriu (obţinut în urma unui proces ori consacrat ca atare prin dispoziţiile legii, măsură ce se dispune de instanţa de judecată, în condiţiile Codului de procedură civilă ori a unor acte normative speciale).

5. Se poate aprecia că, în unele situaţii, contractul de sechestru judiciar este un instrument juridic menit să materializeze anumite măsuri procesuale dispuse de instanţele de judecată, în vederea preîntâmpinării restrângerii ori pierderii unor drepturi ale creditorilor (T. Prescure, A. Ciurea, op. cit., p. 375-376).

6. Mult mai utilizat decât sechestrul convenţional, sechestrul judiciar se apropie foarte puţin de ceea ce este un contract. El este ordonat de judecător (art. 1623 C. civ. 1864), dar nu este un contract între judecător şi persoana însărcinată cu depozitul. Operaţiunea este un „contract judiciar", ale cărui părţi sunt depozitarul, obligat la toate îndatoririle unui depozitar, şi partea care a cerut această măsură.

7. Judecătorul poate lua o asemenea măsură ori de câte ori el o estimează că fiind utilă. El pronunţă această măsură de conservare în virtutea facultăţii sale de imperium. Ordonat de judecător, sechestrul judiciar este stins tot de acesta, prin pronunţarea ridicării sechestrului. Ridicarea sechestrului nu poate fi ordonată decât după ce litigiul este tranşat definitiv şi se cunoaşte cui îi revine de drept lucrul litigios, sau în momentul în care sechestrul nu mai este justificat (I. Dogaru, op. cit., p. 646).

8. Remarcăm faptul că noul Cod civil consideră a fi drept comun, în materia sechestrului, sechestrul convenţional, astfel încât dispoziţiile Codului de procedură civilă incidente în materia sechestrului judiciar vor fi completate de cele ale Codului civil, din materia sechestrului convenţional (R. Postolache ş.a., op. cit., p. 54).

9. Dispoziţiile articolului fac trimitere la Codul de procedură civilă în vigoare, respectiv art. 598-601, secţiunea a lll-a, cap. IV Măsurile asigurătorii.