Art. 2147 Noul cod civil Calitatea de comodant Împrumutul de folosinţă Contractul de împrumut

1. Părţile contractante în cadrul contractului de împrumut de folosinţă poartă denumirea de comodant, adică persoana care remite un bun mobil sau imobil şi comodatar, adică per-sona care are obligaţia de-a restitui bunul împrumutat după un anumit termen.

2. în vederea perfectării valabile a contractului de comodat, ambele părţi trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de administrare.

3. Comodatul este un contract prin care se transmite folosinţa bunului, astfel că pot avea calitatea de comodant un uzufructuar, un locator, nefiind necesară existenţa unei identităţi între proprietarul

Citește mai mult

bunului şi comodant.

4. Spre deosebire de vechea reglementare a Codului civil, unde se menţiona la art. 1562 că împrumutătorul rămâne proprietarul lucrului împrumutat, în actuala reglementare, ce a ţinut cont de opiniile exprimate în doctrină, s-a eliminat regula conform căreia comodantul rămâne proprietarul lucrului împrumutat.

5. Dispoziţiile art. 918 alin. (1) lit. a) NCC enumeră comodatarul în categoria detentorilor precari, menţionând totodată, că nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar.

JURISPRUDENŢĂ

1. Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru încheierea lui fiind necesară realizarea acordului de voinţă, cât şi predarea lucrului care formează obiectul contractului. Din acest punct de vedere, se constată că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat, transmiterea dreptului de proprietate de la pârâţii-vânzători la reclamanta-cumpărătoare s-a realizat la data autentificării actului, iar transmiterea posesiei la data de 15 iunie 2005. Pârâţii au încheiat ulterior datei la care a fost transmisă posesia bunului un contract de comodat. Deşi este real că un comodant nu trebuie să fie neapărat proprietarul bunului, în persoana pârâţilor nu se regăseşte nici una dintre calităţile cerute pentru a încheia acte de administrare, şi anume uzufructuar sau locatar (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 415/2011).

2. Contractul de comodat este acea convenţie prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosinţă temporară şi gratuită unei alte persoane, numită comodatar, un lucru determinat, cu obligaţia acestuia din urmă de a-l restitui la termen în natură, în individualitatea sa. în cazul convenţiei menţionate, nu este necesar ca partea comodantă să aibă calitatea de proprietar, putând fi orice altă persoană care justifică însă un titlu în baza căruia deţine imobilul (de exemplu - uzufructuar, locatar). întrucât la data încheierii contractului de comodat între pârâţi era în desfăşurare litigiul privind evacuarea comodantului, atât acesta, cât şi pârâta comodatar, al cărei preşedinte şi reprezentant este tot primul pârât, au avut, la data încheierii convenţiei dintre ele, cunoştinţă de calitatea de proprietar a reclamantului, consfinţită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, precum şi de faptul că titlul în baza căruia pârâtul persoană fizică deţinea folosinţa imobilului nu mai exista, întrucât acesta refuzase încheierea unui nou contract de închiriere cu reclamantul; fiind contestat în justiţie dreptul său de folosinţă, acest drept nu putea fi temei pentru transmiterea folosinţei în continuare către o altă persoană. O astfel de operaţiune juridică, în care părţile unei convenţii acţionează, în deplină cunoştinţă de cauză, în dauna adevăratului titular al dreptului transmis şi în vederea fraudării acestuia, are un caracter speculativ şi este determinată de o cauză ilicită, determinând aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a contractului de comodat încheiat în acest mod (Jud. Sectorului 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 7784/2007, nepublicată).