Art. 2155 Noul cod civil Restituirea bunului Împrumutul de folosinţă Contractul de împrumut

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1560. Comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia (C. civ. 1570)".

1. Principala obligaţie a comodatarului este de a restitui lucrul împrumutat, la data scadenţei menţionate în cuprinsul contractului de comodat, iar în situaţia în care nu s-a stipulat un termen de scadenţă, obligaţia de restituire curge de la dota la care comodatarul s-a folosit de lucrul împrumutat, în conformitate cu scopul pentru care a fost contractat.

2. Restituirea se va face comodantului,

Citește mai mult

reprezentantului său sau moştenitorilor săi. De asemenea, restituirea se va face la locul stabilit prin contract, iar în absenţa clauzei, la domiciliul comodantului. Odată cu restituirea bunului, vor fi restituite şi fructele (E. Safta-Romano, op. cit., p. 268).

3. Comodatarul are obligaţia de a înapoia bunul împrumutat comodantului, neputându-se libera de această obligaţie oferind în schimb contravaloarea lucrului sau, eventual, un alt lucru în schimb; o astfel de ofertă ar putea produce efecte juridice numai dacă este acceptată de către comodant, înţelegerea părţilor echivalând practic cu o novaţie, printr-o schimbare de obiect evident, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii ale novaţiei (C. Macovei, Contracte civile, p. 265).

4. Chiar dacă lucrul împrumutat a fost deteriorat din culpa comodatarului, [acesta] este obligat să-l repare şi să-l restituie în natură, putându-se recurge la plata echivalentului numai în ipoteza imposibilităţii de executare a reparării în natură sau dacă ambele părţi optează în acest sens ori comodantul dovedeşte că executarea în natură nu-i mai foloseşte (Fr. Deak, Contracte speciale, 2006-2007, voi. I, p. 17).

5. Potrivit noii reglementări, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului în următoarele situaţii: dacă părţile nu au convenit în contractul încheiat un termen pentru restituirea bunului, dacă în contract nu s-a inserat scopul pentru care bunul a fost împrumutat, iar întrebuinţarea bunului are un caracter permanent.

6. Când comodatarul refuză restituirea lucrului, potrivit dreptului comun, comodantul are la dispoziţie două acţiuni: a) o acţiune reală în revendicare, derivată din dreptul de proprietate al împrumutătorului, care prezintă avantajul că este imprescriptibilă şi poate fi intentată şi împotriva terţelor persoane, şi b) o acţiune personală, care derivă din contract (ex contracta) şi prezintă avantajul (pentru comodant) de a fi mai uşor de dovedit. Fiind personală, acţiunea în restituirea lucrului împrumutat se prescrie în termenul general. Termenul de prescripţie a acţiunii începe să curgă de la expirarea termenului convenit în contract, iar dacă lucrul este de folosinţă permanentă, prescripţia începe să curgă de la data încheierii contractului (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 503).

JURISPRUDENŢĂ

1. Jurisprudenţa a stabilit că, în cazul nestipulării exprese a termenului de restituire, condiţia restituirii este subînţeleasă. Comodatarul n-ar putea reţine bunul, pe considerentul că nu a fost prevăzută în contract clauza restituirii. Astfel, cum a stabilit instanţa supremă, obligaţia de restituire este consecinţa firească a contractului de împrumut, ceea ce înseamnă că ea trebuie subînţeleasă, chiar dacă nu a fost prevăzută în mod expres (Trib. Suprem, secţ. civ., dec. nr. 722/1972, în C.D. 1972, p. 115, apud E. Safta-Romano, op. cit., p. 267).

2. în baza art. 1572 C. civ. 1864, comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte deîmplinirea termenului stipulat sau, dacă nu s-a prevăzut un termen, înainte de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului. în cazul în care comodatarul s-a obligat să restituie bunul împrumutat la data când îşi va cumpăra un bun asemănător, contractul de comodat este nul, fiind încheiat sub condiţie pur potestativă din partea comodatarului (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 3473/1998, în V. Terzea, Codul civil, voi. 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 643).

3. Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1572 C. civ. 1864, comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte de termenul stipulat. De asemenea, nici clauza contractuală care prevede încetarea contractului în momentul în care doresc proprietarii spaţiului nu fundamentează pretenţiile acestora în sensul rezilierii contractului. O asemenea clauză este pur potestativă şi face ca restituirea lucrului să depindă exclusiv de voinţa comodantului, ceea ce nu este permis, dacă posibilitatea denunţării unilaterale nu a fost prevăzută în contract, iar în contractul în discuţie o asemenea posibilitate nu a fost prevăzută. Oricum, şi în această situaţie s-ar pune în discuţie eventuala încetare a contractului prin denunţarea unilaterală, şi nu prin reziliere, cum s-a solicitat prin cererea dedusă judecăţii (Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. com. nr. 39302/3/2006, portal.just.ro).

4. S-a admis în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, având în vedere că a fost făcută dovada faptului că tabloul în speţă nu se mai află în posesia sa, astfel că, raportat la obiectul acţiunii - obligarea la predarea bunului mobil - nu există identitate între persoana sa şi cel obligat în raportul juridic, în care dreptul corelativ constă în respectarea proprietăţii reclamantei. în cazul contractului de comodat, când comodatarul refuză restituirea bunului, comodantul are drept de opţiune între două acţiuni, o acţiune reală în revendicare şi o acţiune personală care derivă din contract, ce nu poate fi formulată împotriva terţilor care ar deţine lucrul împrumutat. Când comodatarul nu se mai află în posesia bunului, întrucât l-a încredinţat unei alte persoane, comodantul va putea acţiona împotriva terţului pe cale oblică, subrogându-se în drepturile comodatarului, putând cere de asemenea despăgubiri de la comodatar. în speţă, acţiunea formulată este una reală, iar nu una izvorând din contract, neaplicându-i-se regulile speciale din materia creanţelor (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şidepropr. int., dec. nr. 172/R/2009, nepublicată).