Art. 2158 Noul cod civil Noţiune. Capacitate Împrumutul de consumaţie Contractul de împrumut
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XIII
Contractul de împrumut
SECŢIUNEA a 3-a
Împrumutul de consumaţie
Contractul de împrumut
SECŢIUNEA a 3-a
Împrumutul de consumaţie
Art. 2158
Noţiune. Capacitate
(1) Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
(2) Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.
| ← Art. 2157 Noul cod civil Titlul executoriu Împrumutul de... | Art. 2159 Noul cod civil Natura împrumutului Împrumutul de... → |
|---|
1. Această specie a contractului de împrumut (cunoscută şi sub denumirea de mutuum), reprezintă contractul prin care o persoană, numită împrumutător, transmite unei alte persoane, numite împrumutat, o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, cu obligaţia, ce cade în sarcina împrumutatului, de a le restitui după o anumită
Citește mai mult
perioadă de timp, în aceeaşi cantitate, calitate şi de aceeaşi natură.2. împrumutul de folosinţă prezintă unele caractere juridice identice cu cele ale contractului de comodat, dar şi un caracter specific, deosebit de cel al împrumutului de folosinţă.
3. Astfel, el este un contract unilateral, la fel ca şi comodatul, deoarece generează obligaţii doar în sarcina împrumutatului. Deşi există posibilitatea ca pe parcursul executării contractului să se nască obligaţii şi în sarcina împrumutătorului, acestea nu au un fundament contractual, ci vor fi soluţionate pe tărâm delictual (C. Macovei, Contracte civile, p. 269-270).
4. Chiar dacă este cu titlu oneros, împrumutul rămâne unilateral, întrucât şi obligaţia de plată a dobânzilor aparţine tot împrumutatului (G. Boroi, L. Stânciulescu, Drept civil. Curs selectiv. Teste grila, ed. a 5-a, revizuita şi actualizata, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 448).
5. împrumutul este un contract real, la fel ca şi comodatul, întrucât pentru încheierea sa valabilă este necesară şi tradiţiunea unei sume de bani sau altor bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor. Predarea se poate face şi printr-un mandatar. S-a considerat că tradiţiunea va putea exista şi în cazul în care s-a convenit ca banii deţinuţi cu titlu de depozit să rămână în mâinile depozitarului cu titlu de împrumut. Un alt mod de a face predarea bunului este situaţia în care se permite împrumutatului să primească bunurile care se cuvin împrumutătorului; de asemenea, împrumutătorul dă mandat unei persoane să-i vândă un bun, iar suma realizată din vânzare să fie reţinută de mandatar cu titlu de împrumut (£. Safta-Romano, op. cit., p. 275).
6. El este un contract cu titlu gratuit (act dezinteresat, iar nu liberalitate), dacă împrumutătorul nu condiţionează acordarea împrumutului de realizarea unei contraprestaţii, astfel că în acest ultim caz contractul dobândeşte un caracter oneros, fiind vorba de împrumutul cu dobândă (C. Macovei, Contracte civile, p. 270). Putem spune astfel că împrumutul de consumaţie este gratuit numai prin natura sa (spre deosebire de comodat, care este esenţialmente gratuit) (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 506).
7. împrumutul de consumaţie este un contract tronslotiv de proprietate, aspect ce îl deosebeşte de comodat, care este un contract translativ de folosinţă. în cazul împrumutului de consumaţie, împrumutatul devine proprietar temporar al bunurilor ce formează obiectul contractului.
8. împrumutul de consumaţie are ca obiect doar bunuri fungibile şi consumptibile, iar împrumutătorul trebuie să fie proprietarul acestor bunuri. Datorită caracterului real al contractului, împrumutul de consumaţie nu poate avea ca obiect decât bunuri mobile, cele imobile nefiind susceptibile de tradiţiune (C. Macovei, Contracte civile, p. 272). Părţile vor putea, în cazul unor bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, ca, prin convenţia lor, să le considere nefungibile şi neconsumptibile, caz în care contractul va căpăta forma comodatului. Bunurile respective vor trebui remise în individualitatea lor (de exemplu, împrumutul unor legume şi fructe pentru ornarea unor vitrine etc.) (E. Safta-Romano, op. cit., p. 274-275).
9. Pentru a forma obiect al contractului de împrumut de consumaţie, bunurile trebuie fie consumate de împrumutat (D. Florescu, Contracte civile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 267), deoarece, în caz contrar, ne vom afla în prezenţa unui comodat (£. Safta-Romano, op. cit., p. 275).
10. împrumutul de consumaţie este un contract translativ de proprietate, astfel că împrumutătorul trebuie să fie proprietarul lucrului împrumutat şi să fie apt să realizeze acte de dispoziţie, la fel ca şi împrumutatul. Această cerinţă se explică prin pericolul la care se expune împrumutatul de a fi obligat să restituie din patrimoniul său o valoare echivalentă (Fr. Deak, Contracte speciale, ed. 2006-2007, voi. I, p. 28).
11. în favoarea împrumutătorului operează prezumţia de proprietate, reglementată de dispoziţiile art. 919 alin. (3) NCC, astfel că, până la proba contrară, împrumutătorul, în calitate de posesor al bunului ce formează obiectul contractului împrumutului de consumaţie, este considerat proprietar.
12. Cu privire la forma contractului de împrumut de consumaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1178 NCC, care statuează că simplul acord de voinţă al părţilor este necesar pentru încheierea valabilă, dacă legea nu impune o anumită formalitate. înscrisul constatator poate îmbrăca forma unui act autentic sau a unui act sub semnătură privată.
13. Dovada predării (tradiţiunii), ca simplu fapt material, se va putea face prin orice mijloc de probă (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 506).
14. în toate cazurile, instanţa chemată a se pronunţa în legătură cu dovada contractului de împrumut trebuie să manifeste o grijă deosebită pentru a stabili dacă actul încheiat, fie şi în formă autentică sau recunoscut de împrumutat, nu reprezintă un act simulat (încheiat, de exemplu pentru fraudarea moştenitorilor rezervatari) sau nu ascunde acte sau fapte ilicite (ca, de pildă, perceperea de dobânzi peste limita maximă permisă de lege, plata unor datorii rezultate din jocuri de noroc) (Fr. Deak, Contracte speciale, 2006-2007, voi. I, p. 31-32).
15. Atunci când o persoană acordă un împrumut, fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.
JURISPRUDENŢĂ
1. între părţi s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune, calificat astfel nominal, prin care acestea sunt de acord să se asocieze în vedere producerii şi comercializării în ţară şi străinătate a produsului bandaj ghipsat pentru ortopedie. Prin prestaţiile reciproce la care părţile s-au obligat, înscrise în Capitolul V din contract - „Obligaţiile părţilor" - între care, obligaţia uneia dintre ele de a pune la dispoziţie un spaţiu amenajat corespunzător şi suma de 335.100.000 lei -, este evident că acestea au înţeles să realizeze o structură asociativă, în scopul desfăşurării unei activităţi comerciale. împrumutul de consumaţie, mutuum (împrumutul propriu-zis), este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile şi consumptibile, cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri de acelaşi gen şi calitate. Obiectul contractului de împrumut este reprezentat de obligaţiile reciproce ale părţilor: principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate (art. 1584 C. civ. 1864 - art. 2164 NCC), indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului şi acela al plăţii; în cazul împrumutului de bani, la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor (principiul nominalismului monetar, consacrat de art. 1578 C. civ. 1864 - art. 2164 NCC), cu excepţia cazului când, prin acte normative speciale, se dispune altfel. în principiu, împrumutătorul nu are nicio obligaţie (pozitivă). Eventualele cheltuieli de conservare sunt în sarcina împrumutatului, ca proprietar. Art. 1580 C. civ. 1864, care dispune că împrumutătorul este răspunzător (delictual) de daunele cauzate prin viciile ascunse ale lucrului.
cunoscute de el şi necomunicate împrumutatului, la fel ca şi comodantul, este lipsit de importanţă practică, căci lucrurile fungibile şi consumptibile numai în mod excepţional pot provoca daune. Faţă de acestea, rezultă cu evidenţă că, prin contractul în discuţie, părţile au înţeles să încheie în mod cert un contract de asociere în participaţiune, şi nicidecum un contract de împrumut, în speţă, un împrumut de bani, căci, în acest ultim caz, ar fi însemnat ca o persoană, numită împrumutător, să transmită în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o sumă de bani, cu obligaţia pentru împrumutat de a o restitui la scadenţă, ceea ce nu se poate vorbi în cauza de faţă, intimatele-pârâte stipulând expres obiectul contractului dintre ele. Suma de 335.100.000 lei este adusă în asociere ca aport la participaţiune, iar nu o sumă „împrumutată" (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2201/2009).
2. în conformitate cu dispoziţiile art. 1191 alin. (1) C. civ. 1864, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 de lei (ROL) nu se poate face decât prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată. O condiţie de formă în plus este cerută de dispoziţiile art. 1180 C. civ. 1864, potrivit cu care înscrisurile sub semnătură privată, care constată obligaţia unilaterală a unei părţi de a plăti alteia o sumă de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie să fie scrise în întregime de mâna debitorului sau, în caz contrar, să cuprindă înaintea semnăturii menţiunea „bun şi aprobat pentru ..." sau o altă menţiune asemănătoare, urmată de indicarea în litere a sumei sau cantităţii de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă. Din textele invocate, rezultă inadmisibilitatea altor mijloace de probă în afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depăşeşte 250 lei (ROL) (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5143/2005).
3. Remiterea sumei împrumutate reprezintă o condiţie de formă pentru încheierea valabilă a contractului de împrumut de consumaţiune, contract real (condiţie ad validitotem), aceasta nefiind o modalitate de executare a contractului, de îndeplinire a obligaţiei. împrejurarea că sumele ce au făcut obiectul împrumutului nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei nu este de natură a atrage concluzia că nu s-a făcut dovada actului juridic astfel încheiat, deoarece formalitatea contabilă de înregistrare corectă a operaţiunilor financiar-contabile nu are efecte asupra valabilităţii şi dovedirii actelor juridice, asupra circuitului civil în care debitoarea, prin reprezentanţii săi, s-a angajat (C.A. Bucureşti, s. a V-a com., dec. nr. 222/2007)
4. în condiţiile în care părţile au perfectat un contract de împrumut în formă autentică, şi, mai mult chiar, au încheiat ulterior (tot în forma autentică) un act adiţional la acesta, în conţinutul acestor acte juridice este expres declarată voinţa de a împrumuta o sumă de bani şi primirea sumei, cât şi obligaţia de a o restitui la termenele convenite, respectiva convenţie reprezintă izvor de drepturi şi obligaţii între părţi, potrivit dispoziţiilor art. 969 coroborat cu art. 1576 C. civ. 1864. împrejurarea că părţile contractante şi-au îndeplinit sau nu obligaţiile asumate prin convenţia astfel perfectată ţine de executarea convenţiei, putând atrage eventual răspunderea civilă contractuală a părţilor, dar nu este de natură a afecta valabilitatea actului juridic, nefiind relevant, din punctul de vedere al existenţei cauzei contractului de împrumut, scopul pentru care reclamanţii urmau să utilizeze suma împrumutată, cauza unui astfel de contract fiind -pentru împrumutaţi - aceea de a-şi procura o sumă de bani necesară la un anumit moment (C.A. Bucureşti, s. o IX-a civ. şi propr. int., dec. nr. 636/R/2006)
5. Părţile în litigiu au încheiat în realitate un contract de împrumut, iar nu unul de vânzare-cumpărare, operaţiunea juridică fiind determinată de manoperele dolosive exercitate de procuratorul reclamantului, care, în mod frecvent, încheiase asemenea acte cu diverse persoane aflate în dificultate financiară. Convenţia părţilor se bazează pe o cauză ilicită, dovedindu-se că vânzătorii împrumutaţi au încheiat-o determinaţi de gravele probleme materiale pe care le aveau şi de care cumpărătorul a profitat, achiziţionând un bun de o valoare economică însemnată la un preţ derizoriu (C.A. Ploieşti, s. civ., dec. nr. 2319/2001, în B.J.C.PJ. Ploieşti 2001, p. 34).