Art. 2166 Noul cod civil Răspunderea pentru vicii Împrumutul de consumaţie Contractul de împrumut
Comentarii |
|
CAPITOLUL XIII
Contractul de împrumut
SECŢIUNEA a 3-a
Împrumutul de consumaţie
Contractul de împrumut
SECŢIUNEA a 3-a
Împrumutul de consumaţie
Art. 2166
Răspunderea pentru vicii
(1) Împrumutătorul este ţinut, întocmai ca şi comodantul, să repare prejudiciul cauzat de viciile bunului împrumutat.
(2) În cazul împrumutului cu titlu oneros, împrumutătorul este răspunzător de prejudiciul suferit de împrumutat din cauza viciilor bunurilor împrumutate, aplicându-se în mod corespunzător regulile referitoare la garanţia vânzătorului.
← Art. 2165 Noul cod civil Titlul executoriu Împrumutul de... | Art. 2167 Noul cod civil Domeniul de aplicare Împrumutul de... → |
---|
1. S-a considerat în doctrină că bunurile de gen şi fungibile sunt susceptibile de a produce daune, ca efect al viciilor lor, doar în mod excepţional, aşa încât se poate spune că, în principiu, împrumutătorul nu are nicio obligaţie atunci când împrumutul este unul cu titlu gratuit (M. Mureşan, Contracte civile, voi. II, p. 104).
2. Ca şi în cazul împrumutului de folosinţă, împrumutătorul răspunde de daunele provocate de vicii, în situaţia în care acesta a avut
Citește mai mult
cunoştinţă de existenţa lor, dar nu le-a adus la cunoştinţa împrumutatului. El va răspunde extracontractual, iar răspunderea civilă delictuală este antrenată doar dacă sunt îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei.3. în cazul împrumutului cu titlu oneros, împrumutătorul este răspunzător de prejudiciul suferit de împrumutat din cauza viciilor bunurilor împrumutate, aplicându-se în mod corespunzător regulile referitoare la garanţia vânzătorului.
4. Un element de noutate introdus de noul Cod civil în cazul împrumutului cu titlu oneros este regula conform căreia, în materia răspunderii împrumutătorului pentru viciile bunului, se aplică regulile referitoare la garanţia vânzătorului, acest aspect explicându-se prin faptul că împrumutul de consumaţie este translativ de proprietate, la fel ca şi vânzarea.