Art. 2215 Noul cod civil Interesul asigurării Asigurarea de bunuri Contractul de asigurare

Reglementarea anterioară: Legea nr. 136/1995: „Art. 25. Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat".

1. în literatura juridică, interesul asigurat a primit mai multe definiţii. Astfel, prin interesul asigurat se înţelege „dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care persoana interesată de asigurarea bunului o poate avea în caz de producere a evenimentului asigurat" (Fr. Deak, op. cit., 996, p. 385) sau „valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de către asigurat la apariţia riscului asigurat" (C. Iliescu, Contractul de asigurare de bunuri în România, Ed. AII Beck, 1999,

Citește mai mult

p. 45).

2. Trebuie făcută distincţie între interesul asigurabil, care este reprezentat de scopul încheierii contractului de asigurare şi interesul asigurat.

3. în cazul asigurărilor de bunuri, de regulă, interesul asigurabil este interesul proprietarului bunului asigurat care este conştient că fără asigurare suportă o eventuală pagubă determinată de distrugerea sau avarierea bunului. Prin încheierea asigurării, asigurătorul preia asupra sa eventuala pagubă, iar titularul interesului, care este şi titularul asigurării, devine automat debitorul primei de asigurare şi creditorul despăgubirii.

4. Oricine are un interes de apărat contra unui pericol care ameninţă patrimoniul său se poate asigura, numai ca acest interes să fie serios şi legitim. Astfel este acela al proprietarilor, al creditorilor gajişti sau ipotecari, care resimt o pagubă dacă incendiul sau grindina lovesc casa sau semănăturile cari formau garanţia creditului lor. Şi aceia cari sunt răspunzători de conservarea lucrului încredinţat lor, ca directorul unui stabiliment, depozitarul unei mărfi, cărăuşul însărcinat să o transporte, se pot asigura contra pericolelor propriei răspunderi (C. Vivante; op. cit., p. 326).

5. Interesul pentru încheierea contractului de asigurare aparţine, în primul rând, proprietarului bunului asigurat, deoarece el suportă riscul lucrului, paguba provenind din distrugerea sau avarierea bunului. Dar, interes pentru asigurare pot avea, în afară de proprietar, şi posesorul sau detentorul bunului, respectiv: uzufructuarul, superficiarul, locatarul, antreprenorul, comodatarul, împrumutatul, depozitarul.

6. Interesul trebuie să existe atât la încheierea contractului, cât şi pe parcursul derulării acestuia. După încheierea contractului de asigurare, bunul poate fi vândut sau înstrăinat, într-un alt mod, unei terţe persoane. în acest fel, încetează interesul proprietarului iniţial şi se naşte interesul noului proprietar.

7. Textul legal face trimitere doar la asigurat ca titular al interesului cu privire la bunul asigurat, fără a cuprinde în această sferă şi pe contractantul asigurării sau beneficiarul asigurării.

JURISPRUDENŢĂ

Uzufructuarul nefiind obligat a asigura obiectul supus uzufructului, asigurarea pe care o face e în folosul proprietarului, şi deci nici dânsul, nici erezii săi nu pot reclama indemnizarea, în urma sinistrului, ci numai restituirea premiilor plătite. Considerând că după art. 554 din Codul civil uzufructuarul fiind obligat a se folosi ca un bun părinte de familie, este prin aceasta însuşi ţinut a veghea la paza şi conservarea lucrului supus uzufructului, şi în tot cazul chiar dacă nu este obligat a asigura contra incendiului imobilul ce face obiectul uzufructului totuşi când îl asigură uzufructuarul nu încheie acest contract decât în numele şi folosul proprietarului, procuratio nomine ori negotiorum gestione; căci contractul de asigurare după principiul formulat prin art. 442 din Codicele comercial având prin esenţa sa de scop numai să despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele ce ar încerca din oare care întâmplări fortuite ori de forţă majoră, nu poate fi nici într-un caz un mijloc de beneficiu pentru asigurat; şi dar întrucât se stabileşte că uzufructuarul nu a asigurat dreptul său de uzufruct, ci însuşi proprietatea, rezultă că indemnitatea ce se plăteşte de Societatea de asigurare în acest caz de incendiu pentru dauna cauzată proprietăţii nu aparţine uzufructuarului şi trebuie ca la încetarea uzufructului să fie restituită proprietarului, după ce se scad primele plătite de către uzufructuar (Trib. laşi, 3 noiembrie 1892, în „Dreptul", p. 592, în L. lancovici).