Art. 2216 Noul cod civil Prevenirea producerii riscului asigurat Asigurarea de bunuri Contractul de asigurare
Comentarii |
|
Contractul de asigurare
SECŢIUNEA a 2-a
Asigurarea de bunuri
Art. 2216
Prevenirea producerii riscului asigurat
(1) Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
(2) Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut, în condiţiile stabilite prin contract.
(3) În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
← Art. 2215 Noul cod civil Interesul asigurării Asigurarea de... | Art. 2217 Noul cod civil Despăgubirea Asigurarea de bunuri... → |
---|
în primul rând, merită reţinut faptul că asigurarea este pe o anumită perioadă de timp, ceea ce înseamnă că poliţa de asigurare are o anumită durată de existenţă. Cu excepţia asigurărilor de viaţă, de regulă, unitatea de timp folosită ca durată a contractului de asigurare este de un an de zile.
Apoi, din împrejurarea că asigurarea se derulează pe un interval de timp rezultă şi modalitatea de executare a obligaţiilor părţilor contractante.
Citește mai mult
Asigurătorul îşi asumă obligaţia de protecţie a asiguratului.Caracterul succesiv al contractului de asigurare este dat în principal de obligaţia permanentă de protecţie din partea asigurătorului, dar acest caracter este generat şi de obligaţia asiguratului, mai cu seamă în cazul asigurărilor de bunuri.
Potrivit art. 2216 Noul Cod Civil, în cazul asigurărilor de bunuri, asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. Tot astfel, art. 2203 alin. 2 Noul Cod Civil dispune că, dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat cunoştinţă de modificarea survenită. Obligaţia asiguratului de a se comporta şi exploata bunul ca un bun proprietar subzistă pe întreaga durată a contractului de asigurare şi are drept scop evitarea producerii prejudiciilor terţelor persoane. Altfel spus, asiguratul trebuie să exploateze bunul cu stricta respectare a instrucţiunilor de utilizare şi cu preocuparea continuă de a nu crea prejudicii terţelor persoane. Legea prevede în mod expres că asigurătorul poate refuza plata despăgubirilor când prejudiciul, evenimentul asigurat, a fost produs cu intenţie de către asigurat.
O consecinţă importantă ce decurge din executarea succesivă a contractului este aceea că pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor părţilor contractante, sancţiunea aplicabilă este rezilierea iar nu rezoluţiunea.
1. Deşi textul de lege face referire doar la
Citește mai mult
asigurat în sarcina căruia cade obligaţia de a întreţine bunul, această obligaţie trebuie să se extindă şi la persoanele care, prin fapta lor, pot exonera pe asigurător de plata despăgubirilor, respectiv persoanele indicate în art. 2208. alin. (2) şi (3) NCC: persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării, prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării, beneficiarul asigurării, membru din conducerea persoanei juridice.2. Criteriul avut în vedere pentru aprecierea îndeplinirii de către asigurat a acestei obligaţii este acela al unui proprietar diligent. Modalitatea prin care se realizează verificarea constă în deplasarea experţilor asigurătorului la locul situării bunului sau, acolo unde este posibil, aducerea bunului la centrele de constatare ale asigurătorului.
3. în situaţia în care se constată întreţinerea necorespunzătoare a bunului, creând astfel împrejurările favorabile producerii riscului asigurat, asigurătorul poate solicita rezilierea contractului de asigurare. Dacă nu a solicitat rezilierea contractului şi s-a produs riscul asigurat, asigurătorul nu poate refuza plata indemnizaţiei motivat de faptul că asiguratul nu şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere, în condiţiile în care anterior a constatat neîndeplinirea acestei obligaţii.
4. în situaţia în care riscul asigurat s-a produs, asiguratul trebuie să ia măsurile pe care acesta le consideră necesare pentru limitarea pagubei. Această obligaţie este însă limitată la suma asigurată. Prin urmare, măsurile pe care asiguratul le ia nu trebuie, din punct de vedere economic, să depăşească suma asigurată şi să nu fie disproporţionate în raport cu împrejurările producerii riscului.
5. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către asigurat îl poate determina pe asigurător fie să denunţe contractul, deşi această sancţiune nu este prevăzută expres, fie să cenzureze plata despăgubirii prin reducerea acesteia, reţinând culpa asiguratului. în această situaţie, pentru a opera denunţarea, este necesar ca, prin neîndeplinirea acestei obligaţii de către asigurat, să crească probabilitatea producerii riscului.
JURISPRUDENŢĂ
1. în cauză, s-a respins recursul, menţinându-se hotărârea prin care asigurătorul a fost obligat la plata despăgubirii, reţinându-se incidenţa clauzei care prevede obligaţia de plată a despăgubirilor chiar dacă asiguratul este în culpă, atunci când asigurătorul nu a reziliat contractul de asigurare la data la care a constatat neexecutarea obligaţiei de către asigurat (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3453/2007).
2. Faptul că reclamantul, la data procedurii riscului asigurat (furtul), nu a parcat autoturismul în garaj nu are nicio relevanţă în soluţionarea pricinii, întrucât în convenţia părţilor nu a fost prevăzută expres o asemenea clauză, iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit că, procedând în acest fel, acesta ar fi contribuit, aşa cum se susţine, la mărirea riscului asigurat, împrejurare de natură să justifice diminuarea sau absolvirea de răspundere a pârâtei în legătură cu sumele solicitate şi acordate cu titlu de despăgubiri (C.S.J., s. civ., dec. nr. 955/1996, în Dreptul nr. 7/1997, p. 95).