Art. 2256 Noul cod civil Aplicarea regulilor de la renta viageră Contractul de întreţinere
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XVIII
Contractul de întreţinere
Contractul de întreţinere
Art. 2256
Aplicarea regulilor de la renta viageră
(1) Dispoziţiile art. 2.243-2.247, Art. 2249, Art. 2251 alin. (1) şi Art. 2252 se aplică în mod corespunzător şi contractului de întreţinere.
(2) În lipsa unei stipulaţii contrare, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor.
| ← Art. 2255 Noul cod civil Forma contractului Contractul de... | Art. 2257 Noul cod civil Întinderea obligaţiei de... → |
|---|
1. Indivizibilitatea obligaţiei de întreţinere decurge din faptul că obiectul acesteia nu poate fi împărţit, întrucât debitorii s-au obligat să o întreţină pe defunctă, în sensul de a-i asigura locuinţă, medicamente, alimente, asistenţă medicală în caz de boală şi a suporta cheltuielile de înmormântare şi datinile legate de comemorarea sa. Aşadar, indivizibilitatea este necesară şi rezultă din natura caracterului preponderent alimentar al prestaţiei la care s-au obligat debitorii (C.A. Bucureşti, s. o IX-a civ. şi pt. cauze de propr. int., dec. nr. 408/R/2007, în C. Stoica, op.
Citește mai mult
cit., p. 181).2. în raport cu conţinutul contractului, obligaţia de întreţinere asumată de debitor are un evident caracter de indivizibilitate, fiind instituită în beneficiul a doi creditori, nefiind vorba de două obligaţii disjuncte pentru fiecare creditor, în funcţie de numărul şi/sau valoarea bunurilor obiect al contractului, după cum ele erau proprii fiecăruia dintre creditori sau comune. Debitorul nu s-a obligat să presteze două întreţineri distincte, în contra a ceea ce a primit de la fiecare din creditori, ci o singură obligaţie indivizibilă în beneficiul a doi creditori, în schimbul averii acestora, indiferent de regimul juridic diferit al bunurilor care au compus-o. Prin modul în care părţile
au convenit, obligaţia de întreţinere a fost asumată de către debitor în favoarea ambilor soţi, chiar dacă bunurile primite ar fi constituit doar proprietatea exclusivă a unui singur creditor al obligaţiei, pluralitatea creditorilor neînsemnând neapărat existenţa unei pluralităţi de raporturi obligaţionale. Se constată, aşadar, că obligaţia de întreţinere constituită în favoarea ambilor soţi este indivizibilă. Or, în cazul unei obligaţii indivizibile cu mai mulţi creditori, debitorul nu este primit să o execute decât faţă de toţi împreună. Ca atare, el nu poate pretinde că şi-a îndeplinit obligaţia atunci când a satisfăcut numai pe unul dintre creditori, dat fiind că obligaţia indivizibilă nu este susceptibilă de executare parţială. îndeplinindu-şi obligaţia de întreţinere numai în privinţa unuia dintre soţii creditori până la decesul acestuia, debitorul obligaţiei nu poate păstra pentru sine bunurile proprii ale defunctului, restituind soţului supravieţuitor bunurile proprii ale acestuia ca efect al rezoluţiunii parţiale a contractului şi împărţind cu soţul supravieţuitor bunurile comune ale creditorilor obligaţiei. Rezoluţiunea contractului pentru neexecutare faţă de unul dintre creditorii obligaţiei de întreţinere indivizibile nu poate duce decât la restituirea tuturor bunurilor obiect al contractului (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1918/2005, in P.R. nr. 6/2005, p. 42).
3. în cazul în care soţii au transmis dreptul de proprietate asupra casei lor în schimbul întreţinerii din partea pârâţilor pe toată durata vieţii transmiţătorilor, rezultă că obligaţia de întreţinere în sarcina debitorilor (dobânditori ai construcţiei) este indivizibilă, cu o pluralitate de creditori şi de debitori. Aşa fiind, obligaţia de întreţinere nu este susceptibilă de executare parţială; ca atare, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral faţă de toţi beneficiarii (în speţă, ambii soţi) dar prestarea obligaţiei faţă de toţi creditorii doar de către unul dintre debitori este liberatorie faţă de toţi aceştia din urmă. Drept urmare, neexecutarea obligaţiei de întreţinere faţă de unul dintre beneficiarii ei îl îndreptăţeşte pe acesta să solicite desfiinţarea convenţiei şi restabilirea situaţiei anterioare, cu privire la întregul imobil (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1122/1987).
2. Pentru comentarii aferente, a se vedea supra art. 2243-2247, art. 2249, art. 2251 alin. (1) şi art. 2252.
Citește mai mult
3. Distincţia între contractul de rentă viageră şi cel de întreţinere este uneori dificilă. Prestaţia principală de întreţinere rămâne susceptibilă de interpretare dacă structura componentelor sale - hrană, îmbrăcăminte, căldură, medicamente etc. - a fost evaluată în bani, impunând a distinge dacă părţile s-au obligat la a presta întreţinerea în natură ori în bani, cu consecinţa posibilităţii calificării convenţiei în funcţie de natura prestaţiei de executat în contract de rentă viageră (D. G.-Ponton, op. cit., p. 82; T.S., s. civ., dec. nr. 1348 din 21 noiembrie 1969, în C.D 1969, p. 90).4. întreţinerea are o reglementare asemănătoare cu renta, dar se remarcă trei deosebiri: prima, obligaţia de a da a debirentierului (a plăti o sumă de bani sau bunuri fungibile) este înlocuită la debitorul întreţinerii cu obligaţia de a face (a presta cele necesare întreţinerii şi îngrijirii); a doua, spre deosebire de rentă care este întotdeauna viageră, întreţinerea se poate presta pe o anumită durată. în timp ce la rentă caracterul viager ţine de esenţa contractului, la întreţinere este numai de natura sa. Chiar dacă este stabilită pentru o durată determinată, întreţinerea nu-şi pierde caracterul aleatoriu, pentru că viaţa creditorului poate înceta oricând şi înainte de împlinirea termenului, iar întinderea prestaţiei de întreţinere este variabilă şi depinde de nevoile viitoare ale creditorului. Caracterul viager al întreţinerii trebuie să rezulte expres din voinţa părţilor; a treia: elementul alea se referă numai la durata vieţii creditorului întreţinerii [alin. (2)] (îndrumar notarial, voi. II, p. 180).
5. Spre deosebire însă de contractul de rentă, noul cod prevede în mod explicit caracterul indivizibil al obligaţiei, nu doar sub aspect activ, ci şi pasiv. Sub vechea reglementare, soluţia a fost consacrată la nivel doctrinar şi jurisprudenţial.
6. Dacă în contract există o pluralitate de părţi (mai mulţi creditori şi/sau debitori), obligaţia de întreţinere este indivizibilă (activ şi pasiv). Astfel fiind, în caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat, integral, faţă de fiecare dintre ei, întinderea şi valoarea prestaţiilor fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor creditorilor. în caz de pluralitate de debitori, fiecare dintre ei poate fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, în schimb şi prestarea întreţinerii de către fiecare dintre ei este liberatorie pentru toţi (Fr. Deak, op. cit., p. 581).
7. Natura prestaţiei de întreţinere antrenează o indivizibilitate naturală prin obiectul ei, care nu este susceptibilă de executare fracţionată, în părţi materiale, fără a atrage o incompletitudine de executare, cu atât mai mult cu cât, exceptând cazurile în care părţile au fixat care anume prestaţii vor constitui obiect al obligaţiei debitorilor prin excluderea expresă a tuturor celorlalte prestaţii ce s-ar putea ataşa conţinutului ei, obiectul însuşi al prestaţiei de executat implică dificultăţi de determinare (M.M. Pivniceru, op. cit., p. 364).
8. Drept consecinţă a indivizibilităţii, neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte (pentru cota-parte din bun ce a aparţinut creditorului faţă de care obligaţia nu a fost executată sau proporţional cu numărul creditorilor neîntreţinuţi). Iar dacă întreţinerea este asigurată de un debitor, creditorul nu poate cere rezoluţiunea contractului în privinţa celorlalţi (Fr. Deak, op. cit., p. 582).
va rog imi puteti spune parerea dvs despre acesta situatie survenita:
Subsemnatul am semant un contract de intretinere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager. In acest contract intretinerea a fost stabillita a fi prestata in natura.
Avand in vedere ca debitoarea nu si-a indeplint acesta obligatie am solicitat rezolutiunea contractului pe cale judecatoreasca.
Instanta a respins cererea si a admins cererea reconventionala (introdusa de parata) schimband obligatia de intretinere in natura in renta viagera din motive obiective.
Imi puteti spune va rog care sunt aceste motive obiective si
Citește mai mult
in ce conditii ele pot opera?Va multumesc foarte mult,
Cu sitma,
Victor
Art. 2.243
Modurile de constituire
(1) Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit şi este supusă, sub rezerva dispoziţiilor capitolului de faţă, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.
(2) Atunci când renta viageră este stipulată în favoarea unui terţ, chiar dacă acesta o primeşte cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevăzute pentru donaţie.
Art. 2.244
Constituirea pe durata vieţii mai multor persoane
Renta viageră
Citește mai mult
poate fi constituită pe durata vieţii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, obligaţia de plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.Art. 2.245
Constituirea în favoarea mai multor persoane
Dacă nu s-a convenit altfel, obligaţia de plată a rentei viagere este indivizibilă în privinţa credirentierilor. [...]
Art. 2.246
Constituirea pe durata vieţii unui terţ deja decedat
Este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului.
Art. 2.247
Constituirea pe durata vieţii unei persoane afectate de o boală letală
Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.
Art. 2.249
Garanţia legală
(1) Pentru garantarea obligaţiei de plată a rentei constituite cu titlu oneros, prevederile art. 1.723 se aplică în mod corespunzător.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanţei garantate.
Art. 2.251
Rezoluţiunea contractului la cererea credirentierului
(1) Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei sale ori o diminuează.
Art. 2.252
Irevocabilitatea contractului
(1) Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului şi renunţând la restituirea ratelor plătite.
(2) Debirentierul este ţinut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata vieţii căreia a fost constituită renta, oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia.