Art. 2252 Noul cod civil Irevocabilitatea contractului Contractul de rentă viageră

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL XVII
Contractul de rentă viageră

Art. 2252

Irevocabilitatea contractului

(1) Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului şi renunţând la restituirea ratelor plătite.

(2) Debirentierul este ţinut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata vieţii căreia a fost constituită renta, oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia.

← Art. 2251 Noul cod civil Rezoluţiunea contractului la cererea...  Art. 2253 Noul cod civil Insesizabilitatea rentei Contractul de... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2252 Noul cod civil Irevocabilitatea contractului Contractul de rentă viageră




Ionita Cristina 24.02.2014
Legea de aplicare: Art. 148. Dispoziţiile art. 2252 alin. (2) din Codul civil nu împiedică aplicarea în cazul contractului de rentă viageră a art. 1271 din Codul civil în privinţa împrejurărilor survenite pe parcursul executării contractului, care nu sunt determinate de durata vieţii persoanei până la decesul căreia a fost constituită renta.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1648. înfiinţătorul renditei nu poate să se elibereze de plata ei, oferind înapoierea capitalului şi renunţând la repetiţiunea anuităţilor plătite, oricât de lungă fie viaţa acelor în a căror favoare s-a
Citește mai mult înfiinţat rendită, şi oricât de oneroasă fie prestaţia renditei (C. civ. 969)".

1. Obligaţia de plată a rentei constă în remiterea către credirentier a sumelor de bani în cuantumul stabilit de părţi la încheierea contractului (D. Chiricâ, op. cit., p. 121).

2. Componenta aleatorie integrată în conţinutul obiectului obligaţiei, durata vieţii credirentierului, îi determină întinderea. Prin urmare, incertitudinea iniţială privitoare la valoarea prestaţiei de executat, determinată de riscul comun, va stabili şi dacă există un echilibru final al convenţiei părţilor, materializând şansa de câştig ori riscul de pierdere al fiecăreia dintre ele. întinderea obligaţiei de plată a rentei de către debirentier este expresia acestui risc inclus de părţi în acordul lor de voinţă (M.M. Pivniceru, op. cit., p. 179-180).

3. Ca o consecinţă a caracterului aleatoriu a acestui contract, oricât de oneroasă ar fi devenit obligaţia pentru debirentier (datorită duratei lungi a vieţii credirentierului), legea prevede că el nu se poate libera de plată, chiar dacă oferă restituirea bunului primit şi renunţă la restituirea rentelor deja plătite (C. Toader, op. cit., p. 327). Noua reglementare reia într-o formulare uşor diferită conţinutul integral al vechiului art. 1648 C. civ. 1864.

4. Aşa cum s-a arătat în literatura juridică, nici dacă ar înstrăina bunul, iar dobânditorul şi-ar asuma obligaţia de a plăti în continuare ratele de rentă, debirentierul nu poate fi exonerat de obligaţie, în lipsa acordului creditorului - ceea ce ar da naştere unei delegaţii perfecte prin schimbare de debitor (Fr. Deak, op. cit., p. 530; C. Toader, op. cit., p. 327).

5. într-o opinie exprimată în doctrina de specialitate, s-a arătat că, dacă renta s-a constituit printr-un contract de donaţie între vii, donatorul o poate răscumpăra. în contractul de rentă viageră poate fi inserată chiar clauza prin care credirentierul să poată răscumpăra renta (I. Dogaru, op. cit., p. 790).
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
De regulă, creditorul îşi execută obligaţia uno ictu, la încheierea contractului sau la termenul stabilit. Obligaţia debirentierului se poate naşte nu numai în contraprestaţia transmiterii bunului sau capitalului, ci şi din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale sau poate fi asumată animus donandi. Executarea obligaţiilor debirentierului este succesivă, iar durata este incertă. Din acest motiv contractul de rentă are caracter irevocabil pentru debirentier şi nu poate înceta din iniţiativa acestuia; debirentierul nu se poate libera în niciun mod de executarea obligaţie asumate, oricât
Citește mai mult de oneroasă ar fi devenit aceasta, iar leziunea nu poate fi invocată în contractele aleatorii.

Text incident:
Potrivit dispoziţiilor art. 148 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil:

Dispoziţiile art. 2.252 alin. (2) NCC nu împiedică aplicarea în cazul contractului de rentă viageră a art. 1.271 din NCC în privinţa împrejurărilor survenite pe parcursul executării contractului, care nu sunt determinate de durata vieţii persoanei până la decesul căreia a fost constituită.
Răspunde