Art. 2314 Noul cod civil Confuziunea Încetarea fideiusiunii Fideiusiunea

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1680. Confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său, prin erezirea unuia de către altul, nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor (C. civ. 653,1154,1655,1678)".

Legislaţie conexă: art. 1626 NCC

1. Fideiusiunea se poate stinge în mod indirect, ca urmare a stingerii obligaţiei principale, afară de cazul când plata a fost făcută de un terţ care s-a subrogat în drepturile creditorului plătit. Fideiusiunea se poate stinge şi în mod direct, independent de soarta obligaţiei principale prin: renunţarea

Citește mai mult

creditorului la garanţie (remiterea de fideiusiune) ca expresie a renunţării de către creditor la garanţie; confuziunea intervenită între patrimoniul creditorului şi cel al fideiusorului; însă, confuziunea dintre patrimoniul debitorului principal şi cel al fideiusorului, ca urmare a moştenirii, nu stinge totuşi fideiusiunea (a se vedea şi C. Stâtescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 543); compensaţia opusă creditorului de către fideiusor; darea în plată, când creditorul primeşte de la debitorul principal, de bunăvoie, drept plată a datoriei, un imobil sau alt lucru; în acest caz, fideiusiunea se stinge chiar dacă ulterior creditorul este evins de acel lucru (Idem); dacă, din culpa creditorului, fideiusorul nu ar mai avea posibilitatea să dobândească, prin plata datoriei principale, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul (mod de stingere specific fideiusiunii, independent de soarta obligaţiei principale). De exemplu, din neglijenţa creditorului, nu au fost conservate garanţiile care asigurau creanţa principală.

2. Confuziunea între calitatea de debitor principal şi cea de creditor stinge obligaţia principală, deci şi fideiusiunea, chiar dacă confuziunea îşi încetează efectele, cu excepţia cazului când aceasta era doar aparentă, de exemplu, când ea rezultă dintr-un act care a fost ulterior anulat (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 320).

3. Confuziunea între calitatea de debitor şi cea de fideiusor are ca efect aparent stingerea fideiusiunii, lăsând să subziste obligaţia principală (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 321). însă, confuziunea operată în acest caz nu stinge, în realitate, fideiusiunea, întrucât dacă obligaţia principală este anulată prin invocarea unei excepţii pur personale a debitorului, fideiusiunea reapare (Ibidem).

4. Mai mult, confuziunea între calitatea de debitor şi cea de fideiusor nu stinge nici ipoteca pe care a dat-o fideiusorul pentru garantarea obligaţiei sale (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 321).

5. JURISPRUDENŢĂ. Fiind vorba despre o creanţă accesorie, actul de executare făcut împotriva debitorului principal atrage întreruperea cursului prescripţiei extinctive şi în cazul contractului de fideiusiune, conform principiului accesorium sequitur principale (C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 162/2008, în Jurindex). Notă. Soluţia este valabilă şi în prezent, în conformitate cu art. 2543 NCC.