Art. 2323 Noul cod civil Domeniul de aplicare Dispoziţii generale

Legea de aplicare:
► „Art. 104. (1) Constituirea, conţinutul şi opozabilitatea drepturilor reale de garanţie sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când s-au născut.(2) Formalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a drepturilor reale de garanţie sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data efectuării acestora.(3) Drepturile reale de garanţie îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării formalităţilor de publicitate (...J";
► „Art. 149. (1) îndeplinirea unei obligaţii patrimoniale poate fi garantată de către

Citește mai mult

debitor sau de către un terţ prin constituirea unei garanţii personale ori a unei garanţii reale. (2) De asemenea, obligaţiile pot fi garantate prin anumite privilegii, prevăzute de lege (...1";
►„Art. 158. în cazul cesiunii de creanţă încheiate în scop de garanţie, dispoziţiile privind executarea din titlul XI al cărţii a V-a a Codului civil vizează numai executarea drepturilor cesionarului cu privire la transferul creanţei cedate, iar nu drepturile cesionarului asupra debitorului cedat
►„Art. 169. Prin „ipoteci imobiliare" în sensul titlului XI al cărţii a V-a a Codului civil se desemnează toate garanţiile reale imobiliare, indiferent de momentul şi de temeiul juridic al constituirii lor (...)";
► „Art. 171. Prin „ipoteci mobiliare" în sensul titlului XI al cărţii a V-a a Codului civil se desemnează toate garanţiile reale mobiliare care nu necesită deposedarea debitorului de bunul afectat".

1. Raţiunea finală a existenţei oricărei obligaţii este executarea ei. Garantarea obligaţiei constituie o măsură de asigurare a acestei executări. Creditorul este interesat să fie asigurat împotriva riscului insolvabilităţii debitorului, insolvabilitate care este determinată de împrejurarea că pasivul - adică totalul datoriilor ce revin debitorului - depăşeşte activul - adică totalul drepturilor acestuia (C. Stâtescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală o obligaţiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 531).

2. Garantarea obligaţiei constituie o măsură de asigurare a executării obligaţiei respective, prin care se urmăreşte evitarea sau reducerea riscului suportării insolvabilităţii debitorului. Garanţiile sunt mijloace juridice care, dincolo de limitele dreptului de gaj general, conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare, constând fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori, fie în posibilitatea ca, în caz de neexecutare culpabilă din partea debitorului, să urmărească o altă persoană.

3. Garanţiile se clasifică în: a) garanţii personale, care presupun că o altă persoană decât debitorul principal se angajează să execute obligaţia asumată faţă de creditor, în cazul în care debitorul principal nu o va face (fideiusiunea sau cauţiunea); b) garanţii reale, care presupun afectarea specială a unui bun sau a unor bunuri, prin constituirea unui drept real accesoriu în favoarea creditorului, care se bucură atât de prerogativa urmăririi, cât şi de prerogativa preferinţei. Acestea sunt: gajul, ipoteca mobiliară („garanţia reală mobiliară"), ipoteca imobiliară, privilegiile reale, la care se adaugă şi o formă de garanţie reală imperfectă - dreptul de retenţie.

4. Faţă de reglementarea anterioară, a fost inserată cu titlu de noutate ipoteca mobiliară, care nu este altceva decât transpunerea upgradată a garanţiei reale mobiliare reglementate de Titlul VI din Legea nr. 99/1999.