Art. 2487 Noul cod civil Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist Gajul

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 39 (1). Dacă bunul afectat garanţiei se găseşte în posesiunea creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă, aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar".

1. Potrivit doctrinei, efectele contractului de gaj sunt următoarele [A.M. Găină, op. cit., p. 63-69): pentru creditor: dreptul de a deţine bunul (art. 2484-2485), dreptul de a-l revendica de la terţi (art. 2486), dreptul de a-şi îndestula creanţa cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori (art. 2494) şi, respectiv, obligaţiile de a

Citește mai mult

conserva bunul, de a nu-l folosi în interes propriu (este un deţinător, şi nu un posesor) şi de a-l restitui (când creanţa este satisfăcută); la acestea, se adaugă drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de administrator (art. 2487); iar pentru constituitor (debitor sau terţ): dreptul de a solicita restituirea bunului (fie printr-o acţiune personală, întemeiată pe contractul de gaj, fie printr-una reală bazată pe dreptul său de proprietate asupra bunului); pentru debitor (exclusiv, indiferent dacă este constituitor al gajului sau nu): obligaţia de a despăgubi creditorul cu valoarea cheltuielilor de conservare a bunului (art. 2491).

2. Drepturile şi obligaţiile creditorului gajist, ca administrator al bunului altuia, sunt sintetizate de art. 795 astfel: este ţinut să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunului şi actele utile pentru ca acesta să poată fi folosit conform destinaţiei obişnuite.

3. Drepturile sale sunt următoarele: culege fructele bunurilor şi exercită drepturile aferente administrării acestora [art. 796 alin. (1) NCC]; încasează creanţele administrate, eliberând în mod valabil chitanţele corespunzătoare [art. 796 alin. (2) NCC]; exercită drepturile aferente valorilor mobiliare: dreptul de vot, de conversie şi de răscumpărare (idem); modifică investiţiile efectuate anterior dobândirii de către el a calităţii sale ori efectuate de el însuşi în calitate de administrator, de exemplu în cazul sumelor de bani [art. 798 alin. (2) NCC].

4. Obligaţiile creditorului gajist sunt: să continue modul de folosire sau de exploatare a bunurilor frugifere fără a schimba destinaţia acestora (art. 797 NCC); să investească sumele de bani în plasamentele considerate sigure potrivit legii (art. 798 alin. (1)). Pentru situaţii excepţionale, când, de exemplu, există pericolul ca bunul să îşi piardă valoarea sau modul de folosinţă uzual, creditorul gajist, cu autorizarea proprietarului, va putea să îl înstrăineze cu titlu oneros sau chiar să îl greveze cu o garanţie reală (deşi este puţin probabil, având în vedere că bunul este deja obiect al unei garanţii reale). Iar dacă bunul este supus pericolului deprecierii sau pieirii imediate, creditorul poate să îl înstrăineze fără autorizare [art. 799 alin. (1) şi (2) NCC]. într-o astfel de situaţie, care va fi situaţia contractului de gaj? Soluţia este dată de art. 2485 care arată că gajul există numai atât timp cât creditorul deţine bunul gajat. După cum observăm, situaţia creditorului este foarte dificilă pentru că pierde siguranţa executării obligaţiei şi nici nu poate folosi suma obţinută prin vânzare sau bunul primit în schimb (înstrăinarea trebuie să fie întotdeauna cu titlu oneros) în locul gajului înstrăinat (legea nu prevede subrogaţia reală, iar creditorul nu are nici drept de retenţie).

5. în doctrină (C. Stâtescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 435-436, nr. 346), efectele constituirii gajului au fost sintetizate astfel: creditorul are dreptul să reţină lucrul în calitate de detentor precar, debitorul păstrând calitatea de proprietar (art. 2483-2484 NCC); are dreptul de a păstra bunul şi pe cel de a-l revendica (art. 2486 NCC); răspunde după regulile de drept comun de pierderea ori deteriorarea bunului gajat, dacă aceasta s-a produs din culpa sa (art. 2490 NCC); creditorul nu are dreptul să se folosească de lucru (soluţia reiese indirect din calitatea sa de detentor şi administrator al bunului); dacă datoria a fost achitată, creditorul trebuie să restituie lucrul primit în gaj, fiind însă îndreptăţit să primească de la debitor cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru conservarea lucrului (art. 2491 NCC); până la achitare, el are un drept de retenţie (art. 2495 alin. (1) NCC]; dacă debitorul nu îşi execută obligaţia garantată, creditorul poate dispune de gaj într-una din formele la care face trimitere art. 2494 NCC.