Art. 2520 Noul cod civil Termenul de prescripţie de un an. Cazuri Termenul prescripţiei extinctive

Art. 2520

Termenul de prescripţie de un an. Cazuri

(1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul:

1. profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;

2. profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;

3. medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;

4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;

5. meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;

6. avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. Termenul de prescripţie se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a revocării mandatului. În cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripţie este de 3 ani de la data ultimei prestaţii efectuate;

7. notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;

8. inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.

(2) În toate cazurile, continuarea lecţiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripţia pentru sumele scadente.

Comentarii despre Art. 2520 Noul cod civil Termenul de prescripţie de un an. Cazuri Termenul prescripţiei extinctive

isac.violeta 4.03.2014

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1904. Acţiunea medicilor, chirurgilor şi a apotecarilor, pentru vizite, operaţii şi medicamente; a neguţătorilor, pentru marfele ce vând la particularii care nu sunt neguţători; a directorilor de pensionate, pentru preţul pensiunii şcolarilor lor, şi a altor maiştri, pentru preţul uceniciei; a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor; se prescriu printr-un an (C. civ. 1905,1908)".

1. Art. 2520 alin. (1) pct. 6 NCC prevede un termen de prescripţie de 1 an în cazul dreptului la acţiune al avocaţilor împotriva clienţilor pentru

Citește mai mult

plata onorariilor şi a cheltuielilor.

2. Potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată (M. Of. nr. 98/2011), contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Prin urmare, ori de câte ori avocatul are în posesie un exemplar original al contractului de asistenţă juridică, dispoziţiile art. 2520 alin. (1) pct. 6 NCC nu sunt aplicabile, respectivul înscris având valoare de titlu executoriu. Prin urmare, nu se pune problema unui termen de prescripţie a dreptului material la acţiune ci, eventual, a unui termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, care, potrivit art. 405 alin. (1) CPC este de 3 ani lavem în vedere dispoziţiile art. 2516 alin. (2) NCC, potrivit cu care prescripţia dreptului de a obţine executarea silită este supusă dispoziţiilor NCC, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare].

3. Problema prescripţiei dreptului material la acţiune al avocatului pentru plata onorariului şi recuperarea cheltuielilor se pune doar în cazul în care fie avocatul nu se află în posesia originalului contractului de asistenţă juridică (de exemplu, originalul a fost predat clientului, avocatul păstrând doar o copie a acestuia sau contractul a fost încheiat prin mijloace de comunicare la distanţă), fie contractul a fost încheiat doar în formă verbală, potrivit art. 121 alin. (5) din Statut (Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011, M. Of. nr. 898/2011). în aceste cazuri, în absenţa unui titlu executoriu, avocatul trebuie să formuleze acţiune pentru plata onorariului şi a cheltuielilor, în termenul de 1 an prevăzut de art. 2520 alin. (1) pct. 6, termen care curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii (trebuie avute în vedere în acest sens dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea din cuprinsul Codului civil la hotărârea definitivă se înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă), împăcării părţilor sau revocării mandatului.

Răspunde