Art. 2523 Noul cod civil Regula generală Începutul prescripţiei extinctive Cursul prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA 1
Începutul prescripţiei extinctive
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA 1
Începutul prescripţiei extinctive
Art. 2523
Regula generală
Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.
| ← Art. 2522 Noul cod civil Repunerea în termenul de prescripţie... | Art. 2524 Noul cod civil Dreptul la acţiunea în executarea... → |
|---|
1. Nicio prescripţie nu începe a curge decât din momentul naşterei acţiunei supusă acestui mod de stingere, (ceea ce) face aplicarea maximei „actiones non natae non praescri-bitur" (D. Alexandresco, op. cit., tom XI, p. 205).
2. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive, având ca obiect dreptul la acţiune, este aceasta: prescripţia începe să curgă la data naşterii dreptului la acţiune (Gh. Beleiu, op.
Citește mai mult
cit., p. 271).3. Prin urmare, ori de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, edictată pentru o anumită situaţie, se va aplica regula generală potrivit căreia prescripţia extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune" (G. Boroi, op. cit., p. 314).
4. în noul Cod civil s-a apreciat că, în realitate, prescripţia extinctivă trebuie să înceapă să curgă nu de la data naşterii dreptului la acţiune, ci de la data când cel interesat a luat
cunoştinţă ori trebuia, după circumstanţele speţei, să ia cunoştinţă de existenţa acestui drept (M. Nicolae, op. cit., p. 1169).
5. Noua regulă generală privind începutul prescripţiei extinctive are un caracter mixt, prezentând caracteristica stabilirii - alternativ - a două momente de la care prescripţia începe să curgă, şi anume: a) un moment subiectiv, principal, constând în data cunoaşterii naşterii dreptului la acţiune; şi b) un moment obiectiv, subsidiar, constând în data când, după împrejurări, trebuia cunoscută naşterea acestui drept (M. Nicolae, op. cit., p. 1169).
6. Simpla încălcare a dreptului subiectiv, deşi implică naşterea dreptului la acţiune, nu atrage şi începutul prescripţiei extinctive, dacă titularul dreptului la acţiune nu a cunoscut, în mod efectiv, actele sau faptele de care legea leagă naşterea dreptului la acţiune şi nici, după împrejurări, nu trebuia să le cunoască. Dacă titularul dreptului la acţiune nu are cunoştinţă de elementele minime care fundează dreptul său, respectiv actul sau faptul juridic, licit sau ilicit, şi cel care era ţinut să răspundă, atunci nu poate acţiona, astfel încât dacă prescripţia ar începe să curgă, curgerea ar fi nejustificată, căci aceste elemente pot să nu fie cunoscute, cum am arătat, la data încălcării dreptului subiectiv.
7. în felul acesta, prin noua regulă edictată, legiuitorul încearcă să evite riscul ca prescripţia să se împlinească înainte ca ea să fi început efectiv să curgă, deoarece titularului dreptului la acţiune nu i se poate reproşa inacţiunea, cât timp nu avea posibilitatea reală de a face acte întreruptive, din cauza necunoaşterii existenţei dreptului sau a exigibilităţii acestuia ori a celui care ar fi ţinut să răspundă, după caz (M. Nicolae, op. cit., p. 1169).
8. Momentul începutului prescripţiei extinctive, în lipsa unei reguli speciale, trebuie determinat de organul de jurisdicţie în baza unui probatoriu complex, deoarece trebuie stabilită nu numai data naşterii dreptului la acţiune, ci şi dacă titularul lui avea cunoştinţă sau trebuia să cunoască acest fapt (Ibidem).
9. Spre deosebire de regula generală instituită prin reglementarea anterioară, potrivit căreia prescripţia începea să curgă la data naşterii dreptului la acţiune, noul Cod civil stabileşte o regulă semnificativ diferită de aceasta.
10. Potrivit art. 2523 NCC, prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui. Se observă că această regulă stabileşte două momente alternative de la care prescripţia poate începe să curgă, anume, un moment subiectiv, principal constând în data la care titularul a cunoscut naşterea dreptului la acţiune, precum şi un moment obiectiv, subsidiar constând în data la care, după împrejurări, titularul trebuia să cunoască naşterea dreptului său la acţiune.
11. Ori de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, edictată pentru o anumită situaţie, se va aplica regula generală menţionată anterior (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 168).
12. Soluţia legislativă promovată de NCC este mai nuanţată faţă de reglementările anterioare. Astfel, prescripţia începe să curgă nu de la data naşterii dreptului material la acţiune, ci de la data la care acest fapt a fost cunoscut, ci ar fi trebuit să fie cunoscut de către titular. Redactarea art. 2523 NCC conferă, aşadar, judecătorului învestit cu soluţionarea unei excepţii referitoare la prescripţia dreptului material la acţiune o marjă de apreciere mai mare, trebuind să fie determinat, ca element de stabilire al cursului prescripţiei, nu doar momentul naşterii dreptului material la acţiune, ci momentul la care acesta a fost cunoscut creditorului ori titularului dreptului, regulă ce se corelează şi cu cea care stabileşte momentul de la care începe să curgă termenul pentru a se solicita repunerea în termenul de prescripţie, respectiv de la data la care cel îndreptăţit a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie. Această apreciere se va face în concret, de la caz la caz, şi pe baza probatoriului administrat în cauză. Chestiunea determinării începutului termenului de prescripţie extinctivă devine, aşadar, predominant una de fapt, soluţia dată de judecător putând diferi de la caz la caz, în sensul că în anumite situaţii concrete, termenul de prescripţie va fi calculat de la data naşterii dreptului material la acţiune, ca şi în reglementarea anterioară, dacă acest moment coincide cu cel al luării la cunoştinţă de către titular sau a unei posibilităţi largi de a lua la cunoştinţă acest fapt, pe când în alte situaţii, justificate în cauză pe baza probatoriului administrat, termenul de prescripţie poate fi calculat şi de la o dată ulterioară, dacă din probele administrate reiese că titularul a luat la cunoştinţă de naşterea dreptului material la acţiune ulterior.
13. Chestiunea poate ridica şi o importantă problemă privind sarcina probei în ceea ce priveşte dovedirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie. Apreciem că revine celui care invocă excepţia prescripţiei obligaţia de a dovedi, chiar pe baza unei prezumţii simple, momentul de la care începe să curgă prescripţia, respectiv momentul la care elementul faptic declanşator al prescripţiei a fost cunoscut de către titularul dreptului sau ar fi trebuit să fie cunoscut în mod rezonabil. în cazul în care titularul dreptului contestă acest element de fapt, respectiv consideră că prescripţia a început să curgă la un moment ulterior, îi revine la rândul său sarcina probei cu privire la data la care apreciază că a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască data de la care s-a născut dreptul material la acţiune. Spre exemplu, debitorul care invocă prescripţia va putea invoca ca moment de la care a început să curgă prescripţia, data naşterii dreptului material la acţiune, în baza unei prezumţii simple, că neexecutarea obligaţiei respective a fost cunoscută de către creditor chiar la momentul scadenţei. Dacă însă creditorul consideră că nu a cunoscut şi nici nu putea cunoaşte neexecutarea la momentul respectiv, îi revine sarcina probei pentru a dovedi că a luat la cunoştinţă de elementul faptic care a determinat naşterea dreptului material la acţiune ulterior.
14. De asemenea, noua regulă privind începutul cursului prescripţiei extinctive ridică o interesantă problemă de aplicare în timp a dispoziţiilor NCC. Potrivit Art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, dacă naşterea dreptului material la acţiune s-a produs înainte de intrarea în vigoare a NCC, prescripţia începe să curgă de la acest moment, chiar dacă titularul dreptului la acţiune ar dovedi faptul că a cunoscut acest fapt ulterior intrării în vigoare a NCC. începând să curgă în mod valabil potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, înainte de intrarea în vigoare a NCC, prescripţia rămâne supusă regulilor legii vechi, care ultraactivează.
- un moment subiectiv, principal, constând în data cunoaşterii naşterii dreptului la acţiune; şi
- un moment obiectiv, subsidiar, constând în data când, după împrejurări, trebuia cunoscută naşterea acestui drept.
Prin urmare, simpla încălcare a dreptului subiectiv, deşi implică naşterea dreptului la acţiune nu atrage şi începutul prescripţiei
Citește mai mult
extinctive, dacă titularul dreptului la acţiune nu a cunoscut, în mod efectiv, actele sau faptele de care legea leagă naşterea dreptului la acţiune şi nici, după împrejurări, nu trebuia să le cunoască.Dacă titularul dreptului la acţiune nu are cunoştinţă de elementele minime care fundează dreptul său, respectiv actul sau faptul juridic, licit sau ilicit, şi cel care este ţinut să răspundă, atunci nu poate acţiona, astfel încât dacă prescripţia ar începe să curgă, curgerea ar fi nejustificată, căci aceste elemente pot să nu fie cunoscute, cum am arătat, la data încălcării dreptului subiectiv.
În felul acesta, prin noua regulă edictată, legiuitorul încearcă să evite riscul ca prescripţia să se împlinească înainte ca ea să fi început efectiv să curgă, deoarece titularului dreptului la acţiune nu i se poate reproşa inacţiunea, cât timp nu avea posibilitatea reală de a face acte întreruptive, din cauza necunoaşterii existenţei dreptului sau a exigibilităţii acestuia ori a celui care ar fi ţinut să răspundă, după caz.
Important este de reţinut că, în sistemul Noului Cod civil, momentul începutului prescripţiei extinctive, în lipsa unei reguli speciale, trebuie determinat de organul de jurisdicţie numai pe baza unui probatoriu complex, deoarece trebuie stabilită nu numai data naşterii dreptului la acţiune, ci şi dacă titularul lui avea cunoştinţă ori trebuia să cunoască acest fapt.
Tocmai că, în practică, acest probatoriu se poate dovedi foarte anevoios, legiuitorul instituie o serie de reguli speciale privind începutul prescripţiei, care se vor aplica cu prioritate faţă de regula generală prevăzută de art. 2.523, întrucât specialia generalibus derogant.