Art. 2525 Noul cod civil Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor Începutul prescripţiei extinctive Cursul prescripţiei extinctive

1. Regula cuprinsă în art. 2525 este o regulă specială nouă şi este aplicabilă în toate cazurile în care un act juridic valabil este ulterior anulat, rezolvit ori desfiinţat pentru alte cauze de ineficacitate - contemporane ori subsecvente încheierii actului -, de regulă, cu efect retroactiv, astfel încât prestaţiile executate în temeiul acestuia devin lipsite de cauză, fiind supuse restituirii, în natură sau prin echivalent.

2. în aceste cazuri, legea prevede că, deşi dreptul la restituirea prestaţiilor subzistă de la data efectuării prestaţiilor, prescripţia nu începe să curgă de la aceeaşi

Citește mai mult

dată, deoarece dreptul respectiv este un drept condiţional (sau eventual), ci numai de la data rămânerii

definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a declarat ori constatat ineficacitatea actului, când dreptul la restituire devine cert (M. Nicolae, op. cit., p. 1171).

3. Acţiunea în nulitate (prescriptibilă sau imprescriptibilă după cum nulitatea este relativă sau absolută) nu se confundă cu acţiunea în restituirea, totală sau, după caz, parţială a prestaţiilor executate în temeiul actului juridic care a fost desfiinţat, chiar dacă este posibilă exercitarea concomitentă a celor două acţiuni, într-un proces în care nulitatea formează obiectul capătului de cerere principal, iar restituirea prestaţiilor executate constituie obiectul unui capăt de cerere accesoriu.

4. Cât priveşte incidenţa prescripţiei extinctive asupra acţiunii în restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui act juridic care ulterior a fost desfiinţat, trebuie, în primul rând, să se ţină seama de natura patrimonială a acesteia. în al doilea rând, este necesar să se ia în considerare natura dreptului patrimonial ce se urmăreşte a se valorifica prin intermediul unei asemenea acţiuni (drept real sau drept de creanţă).

5. în cazul desfiinţării unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra unor bunuri individual determinate, acţiunea prin care cel ce a înstrăinat sau constituit dreptul real solicită restituirea prestaţiei sale are caracterul unei acţiuni reale, devenind, deci, aplicabile regulile care guvernează domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor reale. Spre exemplu, acţiunea prin care fostul vânzător solicită obligarea fostului cumpărător să îi predea lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare care ulterior a fost desfiinţat are natura juridică a unei acţiuni în revendicare, fiind, deci, imprescriptibilă extinctiv.

6. în toate celelalte cazuri, acţiunea în restituire are caracterul unei acţiuni patrimoniale şi personale, fiind deci o acţiune prescriptibilă extinctiv. Pentru această ipoteză, ar putea deveni însă incident art. 2538 alin. (3) NCC, deci ar fi posibil ca prescripţia extinctivă să fie întreruptă prin recunoaştere tacită.

7. Soluţia este asemănătoare şi în ipoteza în care se solicită restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui contract sinalagmatic desfiinţat ca urmare a rezoluţiunii, desfăcut ca urmare a rezilierii (de exemplu, acţiunea prin care se solicită restituirea bunului care a format obiectul unei locaţiuni reziliate pentru neplata chiriei), al unui act juridic revocat, ori al unui act juridic ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit sau a unui alt eveniment asimilat acestora (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 162).

8. Redactarea art. 2525 NCC ridică problema determinării momentului începerii termenului de prescripţie pentru restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul unui act lovit de nulitate absolută. Considerăm că această situaţie se poate încadra în ipoteza acestui text de lege referitoare la „alte cauze de ineficacitate", astfel încât şi în ceea ce priveşte acţiunea având ca obiect restituirea prestaţiilor efectuate în baza unui act juridic nul, termenul de prescripţie va curge tot de la data la care hotărârea prin care a fost constatată această nulitate a devenit definitivă.

9. Trebuie remarcat că textul prevede în mod expres că termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Prin urmare, chiar dacă aceasta ar fi supusă recursului, termenul de prescripţie al acţiunii în restituirea prestaţiilor (dacă nu a fost solicitată ca şi capăt accesoriu de cerere în aceeaşi acţiune), curge de la data pronunţării hotărârii primei instanţe, dacă aceasta nu este supusă apelului, respectiv de la data curgerii termenului de apel sau de la data soluţionării acestuia. Această soluţie legislativă are în vedere caracterul extraordinar şi nesuspensiv de executare al recursului.

10. JURISPRUDENŢĂ. Dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic este imprescriptibil. Odată constatată însă ineficienţa actului juridic, se naşte dreptul de a se cere restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului ca, de exemplu, dreptul la restituirea sumei de bani plătite ca preţ al unui teren ce a format obiectul înstrăinării nule de drept. Acesta este însă un drept personal, iar acţiunea, având de asemenea caracter personal, este supusă prescripţiei extinctive de trei ani (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 785/1978, în R.R.D. nr. 10/1978, p. 51).