Art. 2528 Noul cod civil Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită Începutul prescripţiei extinctive Cursul prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA 1
Începutul prescripţiei extinctive
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA 1
Începutul prescripţiei extinctive
Art. 2528
Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită
(1) Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.
| ← Art. 2527 Noul cod civil Dreptul la acţiunea în materia... | Art. 2529 Noul cod civil Dreptul la acţiunea în anularea... → |
|---|
1. în cazul îmbogăţirii fără just temei se aplică regula conform căreia prescripţia începe să curgă din momentul când cel sărăcit a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că a fost sărăcit fără just temei sau că plata era
Citește mai mult
nedatorată, precum şi persoana obligată la restituire (J. Mateiaş, P. Cosmovici, op. cit., p. 168).2. Caracteristica acestei reguli speciale de determinare a începutului prescripţiei extinctive constă în stabilirea unor momente - alternative - de la care poate începe prescripţia să curgă: fie de la momentul subiectiv al cunoaşterii pagubei şi pe cel care răspunde pentru ea, fie momentul obiectiv (determinat judecătoreşte), al datei la care trebuia (ori putea) să cunoască aceste elemente (Gh. Beleiu, op. cit., p. 275).
3. Legiuitorul a stabilit ca moment de la care începe să curgă termenul de prescripţie o dată ce corespunde exigenţelor practice. într-adevăr, adeseori creditorul ia cunoştinţă de producerea pagubei într-un moment care se situează, de regulă, ulterior săvârşirii faptei. Alteori, însuşi prejudiciul se produce după data săvârşirii faptei ilicite. Tocmai pentru ca partea, îndreptăţită să promoveze acţiunea, să poată cunoaşte existenţa prejudiciului şi debitorul obligaţiei legea a folosit un criteriu subiectiv în determinarea datei de la care începe să curgă prescripţia.
4. Criteriul subiectiv nu poate fi, desigur, interpretat în sensul că el acordă creditorului posibilitatea de a exercita în mod arbitrar acţiunea. însăşi legea stabileşte o limită în aplicarea criteriului enunţat, şi anume neglijenţa celui îndreptăţit sa promoveze acţiunea.
5. în concret, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie nu se raportează numai la momentul la care creditorul o luat cunoştinţă de pagubă şi pe cel ce răspunde de ea, ci şi la data când trebuia să cunoască aceste împrejurări. în acest fel criteriul subiectiv este dublat de unul obiectiv ce se concretizează în momentul când păgubitul trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea (/. Leş, op. cit., p. 279-280).
6. Textul (...) prevede, practic, două momente alternative din care începe să curgă termenul de prescripţie, unul de natură subiectivă şi altul de natură obiectivă. Momentul subiectiv este acela în care victima a cunoscut atât paguba, cât şi persoana care răspunde de ea. La prima vedere, această detaşare a momentului în care începe să curgă prescripţia de momentul în care s-a produs prejudiciul şi s-a născut dreptul victimei de a cere repararea prejudiciului poate să surprindă. în realitate, ea este cât se poate de raţională dacă avem în vedere că celui păgubit nu i se poate pretinde să introducă o acţiune în justiţie pentru repararea prejudiciului, înainte de a cunoaşte faptul producerii prejudiciului şi persoana care este răspunzătoare de producerea lui. Astfel determinat, acest moment prezintă însă neajunsul de a putea amâna la nesfârşit începerea cursului prescripţiei, datorită lipsei de diligenţă a celui păgubit. Tocmai de aceea, legiuitorul a intervenit cu o corecţie, ataşând momentului subiectiv şi un moment cu determinare obiectivă. Acest moment, considerat îndeobşte a fi unul obiectiv - deci nu cu determinare obiectivă, aşa cum l-am numit noi -, este acela în care victima trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât şi persoana care este responsabilă de producerea lui, ceea ce se va stabili de către instanţă, de la caz la caz, în funcţie de împrejurări. Uneori însă, prin dispoziţii speciale, legea prevede un termen înăuntrul căruia trebuie să se descopere prejudiciul şi, în acest fel, ea stabileşte un moment cu adevărat obiectiv, din care începe să curgă termenul de prescripţie (/. Reghini, Ş. Diaco-nescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 655).
7. Regula specială în discuţie se aplică, în mod corespunzător, acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză (...), precum şi acţiunilor asimilate de doctrină acesteia din urmă: acţiunea bazată pe gestiunea intereselor altuia, acţiunea întemeiată pe plata nedatorată, acţiunea revocatorie (pauliană) (6. Boroi, op. cit., p. 317).
8. Este ştiut că în materie contractuală, ca şi în materie extracontractuală, paguba este pricinuită tot printr-o faptă ilicită comisivă sau omisivă. De altfel, nu ar exista niciun motiv temeinic să se considere că legiuitorul a înţeles să adopte un regim aparte pentru dreptul la acţiune în repararea unei pagube pricinuită în executarea contractului faţă de acela adoptat (...) în materie extracontractuală (J. Mateiaş, P. Cosmovici, op. cit., p. 159).
9. Această regulă se aplică pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită contractuală sau extracontractuală, deoarece legea nu distinge între felurile răspunderii civile, şi numai în măsura în care pentru astfel de prejudiciu nu există vreo altă regulă prevăzută de lege (conform art. 12 din Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale; art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
10. în plus, conform alin. (2) al art. 2528, regula se aplică, prin asemănare, şi în următoarele cazuri asimilate: i) îmbogăţirea fără justă cauză (art. 1345-1348); ii) plata nedatorată (art. 1341-1344); iii) gestiunea de afaceri (art. 1330-1340) (M. Nicolae, op. cit., p. 1173).
11. Textul (...) are în vedere, cu precădere, situaţia mai frecvent întâlnită în practică, aceea a producerii unui prejudiciu unic. Nu este însă exclus ca o faptă ilicită să producă aceleiaşi persoane un şir de prejudicii, unele de îndată ce fapta a fost săvârşită, iar altele în viitor. în măsura în care acestea din urmă nu pot fi prevăzute, pentru repararea fiecăreia dintre ele va exista un drept la acţiune distinct, a cărui prescripţie va începe să curgă din momentul în care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască producerea respectivului prejudiciu (/. Reghini, Ş. Dioconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 655).
12. Cu privire la prescripţia dreptului la acţiune pentru repararea pagubelor provocate prin fapta ilicită (delict civil), în practica judecătorească s-a ridicat problema dacă, în cazul producerii prin aceeaşi faptă ilicită a mai multor prejudicii, se naşte o singură creanţă în despăgubire şi deci curge un singur termen de prescripţie ori, dimpotrivă, se nasc mai multe drepturi de sine stătătoare care ar da posibilitatea curgerii unor termene de prescripţie deosebite. Soluţia depinde după cum pagubele sunt certe sau incerte. în cazul pagubelor certe, care se referă atât la pagubele actuale, cât şi la cele viitoare pe care victima le putea cunoaşte sau trebuia să le prevadă, se naşte un singur drept la acţiune, curgând deci un singur termen de prescripţie. în cazul pagubelor incerte, adică a căror producere în viitor este nesigură şi deci nu puteau fi prevăzute de victimă în momentul săvârşirii faptei ilicite sau a cauzării daunei iniţiale, fiecare prejudiciu dă naştere la despăgubiri de sine stătătoare şi la curgerea câte unui termen de prescripţie (O. Ungureanu, op. cit., p. 169).
13. în practică se pot ivi situaţii în care fapta ilicită generează pagube succesive. Pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie, trebuie să se ţină seama dacă daunele sunt certe sau numai eventuale. Astfel, în cazul pagubelor viitoare şi certe prescripţia va începe sâ curgâ de la data când creditorul a cunoscut sau trebuia sâ cunoascâ situaţia de fapt generatoare de prejudiciu. în cazul prejudiciilor viitoare şi care nu sunt certe, ci eventuale, fiecare pagubă dă naştere la o pretenţie de sine stătătoare. Pentru fiecare pretenţie va începe să curgă un termen de prescripţie distinct, anume de la data când creditorul a cunoscut sau trebuia sâ cunoascâ realizarea acelei eventualităţi (I. Leş, op. cit., p. 280).
14. Dispoziţiile legale privitoare la prescripţia dreptului la acţiune pentru repararea pagubelor cauzate prin fapte ilicite se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fârâ just temei. Prin urmare, în acest caz termenul de prescripţie va începe să curgă de la data când cel îndreptăţit să promoveze acţiunea a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul diminuării patrimoniului său şi al celui care s-a îmbogăţit în dauna sa (/. Leş, op. cit., p. 280).
15. Cât priveşte momentul curgerii termenului de prescripţie pentru acţiunea izvorâtă din îmbogăţirea fără just temei se aplică aceeaşi regulă ca la obligaţiile ce-şi au izvorul în faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, conform căreia prescripţia începe să curgă din momentul când cel sărăcit a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că a fost sărăcit fără just temei, precum şi persoana obligată la restituire (îmbogăţitul) (O. Ungureanu, op. cit., p. 169).
16. Soluţia prevăzută de art. 2528 alin. (1) NCC este în acord cu dispoziţiile art. 1381 alin. (2) NCC, potrivit cu care dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Prescripţia va începe să curgă de la momentul la care creditorul poate acţiona, respectiv de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât şi persoana răspunzătoare pentru acesta.
17. Potrivit alin. (2) al art. 2528, regula referitoare la începutul cursului prescripţiei pentru repararea prejudiciului cauzat printr-un fapt ilicit se aplică şi în cazul îmbogăţirii fără just temei, a plăţii nedatorate şi gestiunii de afaceri (faptul juridic licit).
18. în cazul gestiunii de afaceri, prescripţia începe să curgă de la data la care geratul a cunoscut persoana gerantului, precum şi întinderea cheltuielilor necesare şi a celor utile făcute de gerant (acestea din urmă în limita sporului de valoare), respectiv a întinderii prejudiciului pe care acesta l-a suferit, fără culpa sa, din cauza gestiunii, potrivit art. 1337 NCC, chiar dacă rezultatul gestiunii nu a fost atins.
19. în cazul plăţii nedatorate, termenul de prescripţie începe să curgă de la momentul la care cel care a plătit a cunoscut faptul că plata a fost făcută fără a datora. în cazul plăţii primite cu bună-credinţă de creditor, dreptul la regres al plătitorului împotriva adevăratului debitor se naşte, după caz, de la data la care plătitorul a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul împlinirii termenului de prescripţie pentru creditorul de bună-credinţă, lipsirii acestuia, în orice mod, de titlul său de creanţă sau a renunţării la garanţiile creanţei [art. 1342 alin. (1) NCC], precum şi a persoanei adevăratului debitor.
20. în cazul îmbogăţirii fără just temei, cursul prescripţiei curge de la data la care persoana îndreptăţită la restituire a cunoscut faptul pierderii patrimoniale suferite, precum şi persoana care s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul său (art. 1345 NCC).
21. JURISPRUDENŢĂ. în cazul prejudiciilor generate succesiv de aceeaşi faptă ilicită, creanţa în reparaţie şi, pe cale de consecinţă, dreptul la acţiunea în despăgubiri, se nasc numai odată cu producerea fiecărui prejudiciu în parte. în astfel de situaţii, pentru fiecare dintre prejudiciile succesive generate de aceeaşi faptă ia naştere, aşadar, un drept la acţiune de sine stătător şi care formează obiectul unei prescripţii proprii, ce începe să curgă de la data la care cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască această pagubă [Trib. jud. Olt, dec. civ. nr. 892/1973, în R.R.D. nr. 12/1973, p. 156).
22. JURISPRUDENŢĂ. Dauna este morală atunci când sunt atinse valori ce se referă la existenţa fizică a omului, la sănătate, integritatea corporală, sentimente, cinstea, demnitatea şi onoarea, prestigiul profesional, nume, domiciliu şi alte asemenea valori similare. Despăgubirile băneşti acordate pentru dauna morală constau într-o sumă necesară pentru a-i procura victimei satisfacţii de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care a fost privată şi pentru repunerea ei într-o situaţie similară celei avute anterior. Acţiunea celui vătămat, având ca obiect obţinerea de despăgubiri băneşti care să înlocuiască valoarea morală de care a fost privat, este o acţiune cu obiect patrimonial. De aceea, (...), dreptul la acţiune se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani (...) (C.A. laşi, dec. civ. nr. 626/1999, Jurisprudenţă Curţii de Apel laşi în moterie civilă pe anul 1999, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 75-76).
23. JURISPRUDENŢĂ. Reclamanta, deşi a cunoscut paguba încă de la data îmbolnăvirii şi apoi decesului fiului său, nu a cunoscut şi nu putea să cunoască persoana vinovată, fapt pentru care a apreciat că este necesar să se adreseze organelor competente pentru identificarea autorului. (...) în această situaţie, reţinând că în ciuda tuturor demersurilor făcute, a existenţei unei cercetări penale aflate în curs de desfăşurare, nu s-a reuşit încă stabilirea persoanei vinovate de producerea pagubei, tribunalul a apreciat că nu poate opera prescripţia dreptului material la acţiune, astfel cum este reglementată de lege (Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 328/1998, în A. Vasile, Excepţiile de fond în procesul civil. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 312-313).
Citește mai mult
procurarea de servicii curente creditorilor (asigurarea unui însoţitor), fără ca prin acest mod de executare prestaţia complementară să poată absolvi debitorul întreţinerii de îndeplinirea în natură a obligaţiei principale (C.A. Ploieşti, s. civ. şi pt. min. şi fam., dec. nr. 676 din 7 octombrie 2009)- un moment subiectiv, constând în data când cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea (deci nu doar pe cel care a cauzat-o);
- un moment obiectiv, constând în data - judecătoreşte stabilită - când păgubitul trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
De reţinut că această regulă se aplică pentru repararea prejudiciului
Citește mai mult
cauzat printr-o faptă ilicită contractuală sau extracontractuală, deoarece legea nu distinge între felurile răspunderii civile, şi numai în măsura în care pentru astfel de prejudiciu nu există vreo altă regulă anume prevăzută de lege (cf. art. 12 din L. nr. 11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale; art. 19 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).In plus, conform alin. 2 al art. 2.528, regula se aplică, prin asemănare, şi în următoarele cazuri asimilate:
i) îmbogăţirea fară justă cauză (art. 1.345-1.348);
ii) plata nedatorată (art. 1.341-1.344);
iii) gestiunea de afaceri (art. 1.330-1.340).