Art. 2556 Noul cod civil Prezumţia efectuării în termen a actelor Împlinirea prescripţiei

CAPITOLUL IV
Împlinirea prescripţiei

Art. 2556

Prezumţia efectuării în termen a actelor

Actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2556 Noul cod civil Prezumţia efectuării în termen a actelor Împlinirea prescripţiei




isac.violeta 5.03.2014
Reglementarea este similară, însă nu identică, cu cea cuprinsă în art. 104 CPC. Astfel, în materie procedurală, actul este considerat a fi efectuat în termen numai dacă a fost predat recomandat, pe când în materia termenelor de drept material nu este necesar a fi îndeplinită această condiţie suplimentară, fiind luată în considerare data de expediere indiferent de felul acesteia.
Răspunde
irina.bianca 12.01.2013
Potrivit prevederilor art. 207 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
(1) Dispoziţiile cărţii a VII-a „Dispoziţii de drept internaţional privat” a Codului civil se aplică numai în cauzele deduse instanţei judecătoreşti sau autorităţii competente după data intrării în vigoare a Codului civil, având ca obiect raporturi juridice cu elemente de extraneitate, indiferent de data şi locul încheierii actelor ori producerii sau săvârşirii faptelor generatoare ale respectivelor raporturi juridice.
(2) În cazul raporturilor de drept internaţional privat
Citește mai mult stabilite anterior intrării în vigoare a Codului civil, competenţa legii determinate potrivit alin. (1) poate fi înlăturată dacă aplicarea sa conduce la consecinţe vădit injuste.
(3) În cauzele privind raporturi cu elemente de extraneitate aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau al autorităţilor competente, legea aplicabilă se determină conform normelor de drept internaţional privat aplicabile până la data intrării în vigoare a Codului civil.
(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător ori de câte ori ar interveni o modificare a regulilor de drept internaţional privatstabilite în cartea a VII-a a Codului civil.

Se precizează aplicarea în timp a normelor de drept internaţional privat cuprinse în cartea a VII-a NCC pentru toate cauzele care privesc raporturi juridice cu element de extraneitate, indiferent dacă ele sunt deduse instanţei judecătoreşti sau unei alte autorităţi (care poate fi notarul public), cauze care sunt deduse autorităţii după data de 1.10.2011, indiferent de data sau locul la care s-a născut acel raport juridic.

Alin. (2) prevede un caz de ultraactivitate a legii vechi, atunci când un raport juridic născut anterior, dar dedus autorităţii competente ulterior datei de 1.10.2011, şi care potrivit alin. (2) ar fi trebuit să fie supus prevederilor noului Cod civil va fi reglementat de legea veche – Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu completările ulterioare, dacă aplicarea legii noi conduce la consecinţe vădit injuste.

Alin. (3) stabileşte că legea aplicabilă în raporturile de drept internaţional privat care se află pe rolul instanţei sau autorităţii competente se determină potrivit legii vechi, chiar dacă soluţio - narea litigiului sau a cauzei se va produce după data de 1.10.2011.

Este şi cazul succesiunilor internaţionale aflate pe rolul birourilor notariale, în care, spre exemplu, legea aplicabilă va fi determinată potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 105/1992.

Potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

(1) Când dreptul substanţial aplicabil unor raporturi cu elemente de extraneitate, desemnat de părţi sau, după caz, de autorul actului unilateral, conform dispoziţiilor cărţii a VII-a a Codului civil, a cunoscut modificări până la data aplicării sale, se aplică normele pertinente ale acestuia în vigoare la data desemnării, în lipsă de prevederi contrare în cartea a VII-a a Codului civil.
(2) Dacă în dreptul străin stabilit conform regulilor cărţii a VII-a a Codului civil ca fiind dreptul aplicabil în cauză a avut loc o tranziţie legislativă, normele de drept substanţial aplicabile în cauză se determină potrivit regulilor de drept tranzitoriu prevăzute în acest sistem de drept.
(3) În cazurile de acceptare a retrimiterii, în condiţiile prevăzute la art. 2.559 din Codul civil, regula de drept internaţional privat străină este luată în considerare în forma şi conţinutul existente la momentul identificării dreptului străin aplicabil.

Potrivit prevederilor art. 209 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

Dispoziţiile art. 34 şi 35 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglemen tarea raporturilor de drept internaţional privat, cu completările ulterioare, sunt aplicabile până la data începerii aplicării Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al

Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 7 din 10 ianuarie 2009, respectiv a începerii aplicării în Uniunea Europeană a Protocolului de la Haga din 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor alimentare.
Răspunde