Art. 2593 Noul cod civil Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial Căsătoria Familia

CAPITOLUL II
Familia

SECŢIUNEA 1
Căsătoria

Art. 2593

Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial

(1) Legea aplicabilă regimului matrimonial reglementează:

a) condiţiile de validitate a convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepţia capacităţii;

b) admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale, cu excepţia capacităţii;

c) limitele alegerii regimului matrimonial;

d) posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări;

e) conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor, precum şi regimul datoriilor soţilor;

f) încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţeala bunurilor comune.

(2) Cu toate acestea, formarea loturilor, precum şi atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2593 Noul cod civil Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial Căsătoria Familia




isac.violeta 5.03.2014
1. Pentru domeniul legii aplicabile relaţiilor personale dintre soţi în dreptul internaţional privat algerian, argentinian, belgian, brazilian, bulgar, chilian, chinez, elveţian, francez, german, italian, japonez, maghiar, polonez, portughez, al Provinciei Quebec, al Republicii Moldova, rus, spaniol, al SUA, suedez, tunisian, turc, a se vedea C. Dariescu, Relaţiile personale dintre soţi în dreptul internaţional privat, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

2. Pentru domeniul legii aplicabile relaţiilor patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat belgian, bulgar, ceh, elveţian, francez,
Citește mai mult german, grec, italian, maghiar, polonez, portughez, al Republicii Moldova, rus, spaniol, suedez, a se vedea N.C. Dariescu, Relaţiile patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.

3. JURISPRUDENŢĂ. Potrivit art. 21 alin. (3) din Regulamentul nr. 11/2003, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secţiunea 2, pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii hotărârii. Potrivit art. 23, o hotărâre pronunţată în materie de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaşte în situaţia în care aceasta contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită, în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată într-o acţiune între aceleaşi părţi, în statul membru în care se solicită aceasta, sau în cazul în care este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior, într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, într-o cauză între aceleaşi părţi, din moment ce această hotărâre îndeplineşte condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se pronunţă. Potrivit art. 1, regulamentul se aplică doar în caz de divorţ, separare de drept şi anularea căsătoriei, nu şi relaţiilor patrimoniale dintre soţi, obligaţiei de întreţinere, în acest sens fiind şi art. 8 şi art. 11 din preambul. Nu se poate reţine nici aplicabilitatea art. 1 pct. 44 din Regulamentul nr. 44/2001, în privinţa regimurilor matrimoniale, testamentelor şi succesiunilor, astfel că referitor la aceste chestiuni se aplică Legea nr. 105/1992. Referitor la obligaţia la întreţinere analizată prin prisma art. 57 din Regulamentul nr. 44/2001, dispoziţiile din contract contravin chiar legislaţiei unde au fost adoptate, după cum rezultă din chiar cuprinsul convenţiei părţilor, aşadar, nu se poate dispune recunoaşterea şi, în subsidiar, chiar dacă nu s-ar reţine incidenţa acestui regulament, nici potrivit Legii nr. 105/1992 nu se poate dispune recunoaşterea. Cererea privind raporturile derivate din acordarea pensiei de întreţinere între soţi poate fi privită şi ca o chestiune ce ţine de convenţia matrimonială cu privire la bunurile şi veniturile părţilor şi separaţia de patrimonii (C.A. Bucureşti, s. a lll-o civ., min. şi fam., dec. nr. 473/2009, înJurindex).
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
Textul prezintă o deosebită importanţă deoarece stabileşte clar domeniul de reglementare al legii aplicabile regimului matrimonial şi exceptează de la aceasta formarea loturilor şi atribuirea acestora.

Alin. (2) trebuie corelat cu dispoziţiile art. 2.613 noul cod civil privind legea aplicabilă bunurilor.

În exemplul dat la art. 2.589 NCC, chiar dacă legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de părţi, adică legea franceză, şi aceasta va stabili modul în care se lichidează regimul matrimonial, pentru formarea loturilor ce cuprind bunuri situate în România şi atribuirea acestora se
Citește mai mult va aplica legea română. Cu toate acestea, în cazul în care soţii au bunuri pe teritoriul mai multor state şi loturile conţin bunuri din state diferite, se va proceda la o aplicare simultană a mai multor legi, în funcţie de situarea bunurilor. Trebuie menţionat că operaţiunile de publicitate ale actului de partaj vor fi supuse dispoziţiilor art. 2.626 NCC.

Raportul cu prevederea anterioară: prevedere nouă.
Răspunde