Art. 2630 Noul cod civil Situaţiile speciale privind legea aplicabilă publicităţii ipotecii mobiliare Ipotecile mobiliare Bunurile

Art. 2630

Situaţiile speciale privind legea aplicabilă publicităţii ipotecii mobiliare

(1) Ipoteca înregistrată potrivit legii locului unde se află bunul îşi conservă rangul de prioritate în alt stat, dacă au fost îndeplinite şi formele de publicitate prevăzute de legea acestui stat:

a) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii;

b) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care ipoteca a fost înregistrată potrivit legii locului unde se află debitorul. Termenele prevăzute la alin. (1) lit. b) se calculează, după caz, de la data la care debitorul îşi stabileşte reşedinţa obişnuită ori, după caz, sediul social în statul respectiv sau de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt.

(3) Cu toate acestea, ipoteca mobiliară nu va fi opozabilă terţului care a dobândit cu titlu oneros un drept asupra bunului fără să fi cunoscut existenţa ipotecii mobiliare şi mai înainte ca aceasta să fi devenit opozabilă potrivit alin. (1) şi (2).

Comentarii despre Art. 2630 Noul cod civil Situaţiile speciale privind legea aplicabilă publicităţii ipotecii mobiliare Ipotecile mobiliare Bunurile

isac.violeta 5.03.2014

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI:
► „Art. 91. (1) Garanţia reală asupra unui bun mobil corporal care este opozabilă potrivit legii locului unde se afla bunul la data constituirii sale îşi continuă rangul de prioritate în România, dacă s-a făcut înregistrarea la arhivă: a) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România; b) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut că bunul a fost adus în România; c) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii locului unde se afla bunul când s-a constituit

Citește mai mult

garanţia. (2) Cu toate acestea, garanţia reală nu va fi opozabilă, dacă bunul a fost vândut, închiriat sau dat în leasing unui terţ care l-a dobândit fără să fi cunoscut existenţa garanţiei şi mai înainte de a fi devenit opozabilă în orice mod, potrivit prezentului titlu";
► „Art. 94. în cazul în care debitorul, locatarul sau utilizatorul îşi schimbă domiciliul sau sediul, astfel cum acestea sunt definite la art. 93 alin. (3), sau în cazul în care debitorul constituie o garanţie în favoarea unei persoane aflate într-un alt stat, închirierea, leasingul sau garanţia reală care a dobândit un rang de prioritate potrivit prezentului titlu îşi conservă rangul din România, dacă garanţia reală sau leasingul este înregistrat în străinătatea) în termen de 60 de zile de la data la care debitorul, locatarul sau utilizatorul se stabileşte în străinătate sau de la data la care debitorul constituie garanţia în favoarea unei persoane aflate în străinătate; b) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a luat cunoştinţă că debitorul, locatarul sau utilizatorul s-a stabilit în străinătate ori că a constituit garanţia în favoarea unei persoane aflate în străinătate; c) înainte de data la care, potrivit prezentului titlu, garanţia reală sau înregistrarea locatorului sau a finanţatorului îşi pierde rangul de prioritate".

1. Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii, este, prin natura ei, accesorie şi indivizibilă. Ea subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează şi poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, chiar şi în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile. Dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece. Ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate. Contractele care au ca efect conservarea sau constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligaţii, oricare ar fi numărul, natura sau denumirea lor, nu sunt opozabile terţilor care au dobândit drepturi cu privire la acel bun decât dacă sunt înscrise în registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite pentru ipoteci. Sunt asimilate astfel ipotecilor clauzele de rezervă a proprietăţii, pactele de răscumpărare ori cesiunile de creanţă încheiate în scop de garanţie (sinteza dispoziţiilor art. 2343-2347 NCC).

2. Ipoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale. Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalităţi de bunuri. Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabilă ca ipotecă asupra unui bun viitor, în situaţiile în care bunul în cauză este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate convenţională. înregistrarea operaţiunilor privind ipotecile mobiliare, a operaţiunilor asimilate acestora, precum şi a altor drepturi prevăzute de lege se efectuează numai în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, dacă prin lege nu se prevede altfel. Rangul ipotecilor perfecte se determină potrivit ordinii înscrierii sau perfectării ipotecilor, cu excepţiile prevăzute de lege. Ipoteca perfectă este întotdeauna preferată ipotecilor care nu au fost perfectate (sinteza dispoziţiilor art. 2350-2351, 2413, 2420 NCC).

3. în cazul drepturilor de ipotecă, ordinea înregistrării cererilor va determina şi rangul acestora. Dacă mai multe cereri s-au primit în aceeaşi zi prin poştă sau curier, drepturile de ipotecă vor avea acelaşi rang, iar celelalte drepturi vor dobândi numai provizoriu rang egal, urmând ca instanţa să se pronunţe, la cererea oricărei persoane interesate, asupra rangului şi, dacă va fi cazul, asupra radierii înscrierii nevalabile. în cazul în care două sau mai multe drepturi au primit provizoriu rang egal, potrivit dispoziţiilor alin. (3), va fi preferat, indiferent de data certă a titlurilor aflate în concurs, cel care a fost pus în posesia bunului sau, după caz, cel faţă de care debitorul şi-a executat cel dintâi obligaţiile ce îi incumbă, cu excepţia drepturilor de ipotecă care vor avea acelaşi rang. în situaţia în care niciunul din dobânditori n-a fost pus în posesia bunului sau, după caz, debitorul nu şi-a executat obligaţiile faţă de niciunul dintre ei, va fi preferat cel care a sesizat cel dintâi instanţa de judecată în temeiul dispoziţiilor prezentului articol [art. 890 alin. (2)-(4) NCC].

Răspunde