Art. 2626 Noul cod civil Legea aplicabilă Formele de publicitate Bunurile

Art. 2626

Legea aplicabilă

(1) Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse legii aplicabile la data şi locul unde se îndeplinesc, afară numai dacă prin dispoziţii speciale se prevede altfel.

(2) Formele de publicitate, precum şi cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se găseşte situat, chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori garanţiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

Comentarii despre Art. 2626 Noul cod civil Legea aplicabilă Formele de publicitate Bunurile

isac.violeta 5.03.2014

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992:
► „Art. 64. Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sunt supuse legii aplicabile la data şi locul unde se îndeplinesc";
► „Art. 65. Formele arătate în art. 64, precum şi cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se găseşte situat, chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori garanţiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi".

1. în ce priveşte publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor

Citește mai mult

juridice, obiectul şi modalităţile de realizare, condiţiile de publicitate, efectele publicităţii, prezumţiile, lipsa publicităţii şi sancţiunile sunt reglementate prin dispoziţiile art. 18-22 NCC. Legea aplicabilă formelor de publicitate, care se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, denumită în cuprinsul Codului civil şi arhivă, prin registrul comerţului, precum şi prin alte forme de publicitate prevăzute de lege, referitoare la bunuri, este legea locului în care se îndeplinesc. în ce priveşte legea aplicabilă formelor de publicitate referitoare la un bun imobil, aceasta este legea statului pe teritoriul căruia se găseşte bunul imobil, chiar dacă naşterea, restrângerea ori stingerea dreptului ori garanţiei reale asupra bunului imobil s-au constituit prin aplicarea altei legi.

2. Prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 09.03.1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul art. 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor reglementează publicarea obligatorie a unei serii de acte şi informaţii privind societăţile cu răspundere limitată. Fără a aduce atingere condiţiilor şi formalităţilor esenţiale stabilite de dreptul intern al statelor membre, societăţile pot alege a depune actele şi informaţiile solicitate pe suport de hârtie sau pe cale electronică. Părţile interesate ar trebui să poată obţine de la registru o copie a acestor acte şi informaţii pe suport de hârtie sau pe cale electronică. Statele membre sunt libere să menţină buletinul naţional desemnat pentru publicarea acestor acte şi informaţii pe suport de hârtie sau în format electronic sau să asigure publicitatea lor prin măsuri cu efect echivalent. Este necesară îmbunătăţirea accesului transfrontalier la informaţii privind societăţile, permiţându-se, pe lângă publicitatea obligatorie efectuată într-una dintre limbile autorizate în statele membre ale societăţilor respective, înregistrarea voluntară, în alte limbi, a actelor şi informaţiilor solicitate. Terţii care acţionează cu bună-credinţă ar trebui să se poată prevala de aceste traduceri. Este necesar să se precizeze că menţionarea informaţiilor obligatorii enumerate la art. 4 din Directiva 68/151/CEE trebuie să figureze pe toate scrisorile şi notele de comandă ale societăţilor, fie pe suport de hârtie, fie pe orice alt suport. Având în vedere evoluţia tehnologiei, este, de asemenea, necesar să se prevadă ca aceleaşi menţiuni să figureze pe site-urile Internet ale societăţilor. Directiva 68/151/CEE a fost astfel modificată, fiind adoptată Directiva 2003/58/CE (Directiva 2003/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15.07.2003 de modificare a Directivei 68/151/CEE o Consiliului în ceea ce priveşte obligaţiile de publicitate ale anumitor forme de societăţi).

3. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 2 alin. (1) din Directiva 2003/6/CE trebuie interpretat în sensul că faptul că o persoană menţionată în al doilea paragraf al acestei dispoziţii, care deţine o informaţie privilegiată, dobândeşte sau cedează ori încearcă să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terţă parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă această informaţie presupune că această persoană a „folosit această informaţie" în sensul dispoziţiei menţionate, sub rezerva respectării dreptului la apărare şi, în special, a dreptului de a putea răsturna această prezumţie. Problema dacă această persoană a încălcat interdicţia utilizării abuzive a informaţiilor privilegiate trebuie analizată în lumina finalităţii acestei directive, care constă în protecţia integrităţii pieţelor financiare şi în consolidarea încrederii investitorilor, bazată în special pe asigurarea că aceştia din urmă se vor situa pe picior de egalitate şi vor fi protejaţi împotriva utilizării nelegitime a informaţiilor privilegiate [C.J.U.E., Hot. din 23.12.2009, Spector Photo Group NV şi Chris Van Roemdonck/Commissie voor het Bank-, Financie- en Assurantiewezen (CBFA), C-45/08, JOC51, 27.2010).

4. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 1 alin. (1) din Directiva 89/665/CEE, în versiunea rezultată din Directiva 92/50/CEE, coroborat cu art. 15 alin. (2) din Directiva 93/36/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE, trebuie interpretat în sensul că organismul responsabil cu procedurile privind căile de atac prevăzute la art. 1 alin. (1) menţionat trebuie să garanteze confidenţialitatea şi dreptul la respectarea secretelor comerciale cu privire la informaţii conţinute în dosarele care îi sunt comunicate de către părţile la litigiu, în special de către autoritatea contractantă, organismul respectiv având totuşi dreptul să cunoască el însuşi aceste informaţii şi să le ia în considerare. Este de competenţa acestui organism să decidă în ce măsură şi potrivit căror modalităţi se impune garantarea confidenţialităţii şi a secretului acestor informaţii, în lumina cerinţelor unei protecţii juridice efective şi a respectării dreptului la apărare al părţilor în litigiu şi, în cazul unei căi de atac în faţa unei instanţe sau al unei căi de atac în faţa unui alt organism care este o instanţă sau tribunal în înţelesul art. 234 CE, pentru ca procedura, în ansamblul său, să respecte dreptul la un proces echitabil (C.J.C.E., Hot. din 14.02.2008, Varec SA/l:tot belge, C-450/06, JO C 79, 29.03.2008).

Răspunde