Art. 266 Noul cod civil Încheierea logodnei Logodna
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Logodna
Logodna
Art. 266
Încheierea logodnei
(1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.
(2) Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă.
(3) Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
(4) Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei.
(5) Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie.
| ← Art. 265 Noul cod civil Instanţa competentă Dispoziţii... | Art. 267 Noul cod civil Ruperea logodnei Logodna → |
|---|
2. Din această definiţie putem desprinde următoarele caractere juridice ale logodnei:
a) logodna este o uniune între doua persoane; actul logodnei presupune o legătură între cele două persoane pentru realizarea unui scop comun, şi anume: încheierea căsătoriei;
b) logodna se încheie între un bărbat şi o femeie; fiind o stare juridică premergătoare căsătoriei, logodna împrumută această trăsătură esenţială, fiind interzisă logodna între persoane de acelaşi sex; după cum căsătoria este
Citește mai mult
dominată de principiul monogamiei, ca o consecinţă a caracterului exclusiv al sentimentului de dragoste, tot astfel cei logodiţi nu pot încheia o altă logodnă, câtă vreme cea anterioară nu a încetat; c) logodna este liber consimţită; astfel, nimic nu împiedică persoanele respective de a-şi promite reciproc încheierea căsătoriei; d) logodna este consensuală; încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi; prin urmare, nu este necesară intervenţia vreunei autorităţi pentru constatarea încheierii logodnei, părţile având libertatea deplină de a alege modalitatea concretă de exprimare a consimţământului; spre deosebire de căsătorie, unde însăşi legea fundamentală prevede posibilitatea celebrării religioase, însă numai după încheierea căsătoriei civile, logodna nu cunoaşte o astfel de reglementare; e) logodna se încheie până la căsătorie; părţile pot să convină, cu ocazia logodnei lor, asupra datei încheierii căsătoriei (în condiţiile legii), după cum au libertatea să nu stabilească nimic în acest sens; durata logodnei nu poate depăşi momentul încheierii căsătoriei; f) logodna se întemeiază pe egalitatea în drepturi şi obligaţii a persoanelor logodite; această egalitate se referă atât la condiţiile încheierii, cât şi la relaţiile dintre cei logodiţi; g) logodna se încheie în scopul căsătoriei; promisiunea reciprocă pe care şi-o fac părţile vizează încheierea căsătoriei, al cărei scop este întemeierea unei familii. Cu alte cuvinte, prin încheierea logodnei nu se creează o familie, ci doar o eventuală premisă a naşterii sale (D. Lupaşcu, R. Gâlea, Unele consideraţii privind reglementarea logodnei în noul Cod civil român şi în unele legislaţii străine, Lex ET Scientia International Journal-Juridical Series, nr. XVII, vot. 1/2010, p. 180-181).3. Logodna nu este supusă vreunei formalităţi, însă nimic nu împiedică logodnicii să imprime actului juridic civil al logodnei anumite forme solemne, şi anume: promisiunea de căsătorie în faţa martorilor, oficierea religioasă a logodnei, punerea de verighete pe deget, schimbul de daruri de logodnă, ospăţ, obiceiuri practicate în vechiul drept românesc. Credem că nimic nu împiedică logodnicii să încheie actul de logodnă în formă autentică notarială, prevăzând clauze cu privire la ruperea logodnei, situaţie în care, desigur, notarul va verifica îndeplinirea condiţiilor logodnei.
4. în vechiul drept francez, logodna era considerată un contract care genera „obligaţia de a face", adică de a încheia căsătoria. Neîndeplinirea acestei obligaţii atrăgea răspunderea logodnicului vinovat, care era dator să plătească despăgubiri. în Codul Calimach, logodna era obligatorie, ea trebuind să fie urmată, în termen de 2-4 ani, de căsătorie. în cazuri determinate era admisă desfacerea acesteia. Logodna era astfel o stare juridică premergătoare căsătoriei. Legislaţiile moderne, cu unele excepţii, nu mai acordă valoare juridică logodnei, ceea ce înseamnă că aceasta este doar o stare de fapt, un „proiect de căsătorie", susceptibil de a fi dovedit cu orice mijloc de probă. Din punct de vedere sociologic, logodna are semnificaţia trecerii de la celibat la căsătorie.
5. întrucât logodna este definită ca o promisiune de căsătorie, deci un acord de voinţă dintre două persoane, apreciem că, sub aspectul naturii sale juridice, aceasta nu poate fi considerată ca un simplu fapt juridic (pentru calificarea logodnei ca fapt juridic a se vedea A.A. Banciu, Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 73), ea fiind un act juridic sui generis, prin care logodnicii nu se obligă să încheie căsătoria (ceea ce ar presupune asumarea unei obligaţii de rezultat), ci să stabilească între ei relaţii care în final să ducă la încheierea căsătoriei (ceea ce presupune o obligaţie de mijloace). Prin instituţionalizarea sa în normă juridică, logodna nu devine o necesitate, o formalitate anterioară obligatorie încheierii căsătoriei, ci rămâne o facultate a viitorilor soţi, prin care aceştia tind să-şi garanteze promisiunea viitoarei căsătorii, respectiv tind să o opună astfel şi terţilor cu care interacţionează.
6. Sub aspectul condiţiilor cerute pentru încheierea valabilă a logodnei, este de remarcat că legea nu impune vreo condiţie de formă. Prin urmare, nu este necesar ca odată cu încheierea logodnei să se semneze de către părţi un act juridic care să conţină promisiunea reciprocă de încheiere a viitoarei căsătorii, întrucât simpla acceptare a logodnei dovedită cu orice mijloc de probă (spre exemplu, cu martori) produce efecte juridice. De asemenea, nu se impune ca logodnicii să convieţuiască în fapt, acest aspect fiind indiferent pentru valabilitatea logodnei.
7. Valabilitatea logodnei presupune însă îndeplinirea condiţiilor de fond cerute pentru încheierea valabilă a căsătoriei, exceptând avizul medical şi autorizarea instanţei de tutelă. Este vorba de următoarele cerinţe: a) consimţământul părţilor, care trebuie să fie liber exprimat, să fie neviciat prin eroare (numai eroarea cu privire la identitatea fizică a logodnicului poate constitui eroare care viciază consimţământul), doi (care presupune folosirea de manopere dolosive sau mijloace frauduloase pentru a determina o persoană să încheie logodna), violenţă (ce presupune constrângerea fizică sau psihică a unei persoane pentru a încheia logodna), să fie exprimat personal (nu este permisă reprezentarea) şi simultan de logodnici; b) vârsta matrimonială, fiind necesar ca fiecare dintre părţi să fi împlinit cel puţin 18 ani sau minim 16 ani, dacă există motive temeinice, caz în care este necesară încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui ori a persoanei sau autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti (nu se impune autorizarea instanţei de tutelă şi nici avizul medical, elemente cerute la încheierea căsătoriei persoanei care a împlinit vârsta de 16 ani; în lipsa unei condiţii de formă impuse de lege, încuviinţarea logodnei poate avea loc fie verbal, fie în formă scrisă; de asemenea, actul juridic al încuviinţării logodnei este unul cu caracter unilateral, revocabil până la momentul încheierii logodnei); c) lipsa impedimentelor ca: existenţa unei căsătorii nedesfăcute, calitatea de rude a părţilor în linie dreaptă sau până la gradul IV inclusiv, exceptând ipoteza în care există autorizarea instanţei de tutelă pentru încheierea logodnei între rudele de gradul IV, alienaţia sau debilitatea mintală, existenţa între părţi a raportului tutore-minor, identitatea de sex.
8. în ceea ce priveşte vârsta matrimoniala, este de subliniat faptul că logodna se poate încheia chiar şi la o vârstă înaintată. De asemenea, ea se poate încheia oricare ar fi diferenţa de vârstă între logodnici.
9. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la data încheierii promisiunii (art. 2585 NCC).
10. Logodna nu obligă la încheierea căsătoriei. Cu toate acestea, se admite că logodnicii sunt obligaţi la curtoazie şi respect reciproc.
11. încheierea logodnei poate fi dovedită cu orice mijloc de probâ, cum ar fi martori, fotografii, înscrisuri ce atestă diferite plăţi efectuate cu ocazia ospăţului prilejuit de încheierea logodnei, actul de logodnă eliberat de preot (N.C. Aniţei, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 24).
12. Logodnicii au drepturi şi obligaţii egale, iar bunurile dobândite împreună pe perioada logodnei constituie bunuri proprietate pe cote-părţi. Totodată, copiii născuţi dintr-o relaţie de logodnă au statutul juridic de copii din afara căsătoriei.
matrimonială. Este posibil să se solicite încheierea logodnei prin act autentic notarial, în care să se prevadă clauze cu privire la răspunderea pentru ruperea logodnei.
În această situaţie, notarul public trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor de fond pentru încheierea căsătoriei, cu excepţia avizului medical şi autorizării instanţei de tutelă, respectiv condiţiile prevăzute de art. 272, 274, 275, 276 noul cod civil.
Potrivit prevederilor art. 24 din Legea
Citește mai mult
nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:Dispoziţiile privind logodna sunt aplicabile numai în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a Codului civil.