Art. 329 Noul cod civil Convenţia matrimonială Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor

1. Norma consacră principiul libertăţii convenţiilor matrimoniale. Această libertate este însă limitată, în sensul că soţii sau viitorii soţi nu pot alege decât între regimurile matrimoniale permise de lege, şi anume: regimul comunităţii legale de bunuri, regimul separaţiei de bunuri şi regimul comunităţii convenţionale de bunuri.

2. Ori de câte ori soţii optează pentru regimul separaţiei de bunuri sau pentru acela al comunităţii convenţionale, alegerea regimului matrimonial presupune obligatoriu încheierea unei convenţii matrimoniale.

3. Convenţia matrimonială este, aşadar, un acord de voinţă

Citește mai mult

liber exprimat de soţi sau de viitorii soţi, după caz, în formă autentică, prin care aceştia aleg un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale de bunuri.

4. Fundamentul convenţiei matrimonialeîl constituie căsătoria. Scopul regimurilor matrimoniale este acela de a reglementa raporturile patrimoniale dintre soţi, astfel că efectele şi cauza juridică a convenţiei matrimoniale sunt strâns legate de instituţia căsătoriei.

5. în doctrină, convenţia matrimonială a fost definită astfel:

a) acel act juridic solemn prin care viitorii soţi sau soţii, în limitele legii care interesează ordinea publică şi bunele moravuri, de comun acord, decid să supună raporturile lor patrimoniale regimului comunităţii convenţionale ori celui al separaţiei de bunuri şi să concretizeze drepturile şi obligaţiile lor patrimoniale în timpul căsătoriei (T. Bodoaşcă, Regimul separaţiei de bunuri în reglementarea noului Cod civil român, în Dreptul nr. 11/2010, p. 57-58);

b) actul juridic prin care părţile îşi reglementează raporturile patrimoniale esenţiale, care se vor desfăşura între ei în cursul căsătoriei (P. Vasilescu, Regimuri matrimoniale. Parte generală, ed. a ll-o revizuită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 203);

c) convenţia prin care viitorii soţi reglementează regimul lor matrimonial, condiţia bunurilor lor prezente şi viitoare, în raporturile pecuniare ce izvorăsc din căsătorie (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil român, voi. III, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 4);

d) contractul condiţional, solemn şi irevocabil, prin care viitorii soţi organizează capacitatea lor civilă şi determină, în privinţa bunurilor, consecinţele asociaţiunii conjugale (D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, voi. III, partea I, Ed. Socec, Bucureşti, 1916, p. 5-6).

6. Pârţile convenţiei matrimoniale sunt femeia şi bărbatul (viitori soţi sau soţi).

7. Atunci când convenţia matrimonială cuprinde diferite clauze, cum ar fi o donaţie, toţi ceilalţi, în afara soţilor sau a viitorilor soţi, sunt participanţi la convenţia matrimonială, fiind terţi faţă de aceasta.