Art. 330 Noul cod civil Încheierea convenţiei matrimoniale Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 330
Încheierea convenţiei matrimoniale
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.
(2) Convenţia matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei.
(3) Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei.
| ← Art. 329 Noul cod civil Convenţia matrimonială Dispoziţii... | Art. 331 Noul cod civil Simulaţia convenţiei matrimoniale... → |
|---|
înainte de încheierea căsătoriei, dar efectele unei asemenea convenţiei matrimoniale se produc numai după încheierea căsătoriei sau
după încheierea căsătoriei, iar efectele unei asemenea convenţiei matrimoniale se produc de la data prevăzută de părţi sau, în lipsa unei asemenea date, de la încheierea convenţiei.
o Pentru a putea fi opozabilă terţilor (pentru a putea fi cunoscută de orice persoană interesată), convenţia matrimonială
se înscrie în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, iar
notarul care a autentificat convenţia
Citește mai mult
matrimonială trimite, din oficiu, un exemplar al convenţiei la serviciul de stare civilă unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face menţiune pe actul de căsătorie, în funcţie de natura bunurilor, convenţiile matrimoniale se vor înscrie în Cartea Funciară, Registrul Comerţului, precum şi în alte registre de publicitate prevăzute de lege.
Neîndeplinirea formalităţilor de publicitate în privinţa convenţiilor matrimoniale face ca soţii să fie consideraţi de terţii de bună credinţă ca fiind căsătoriţi sub regimul matrimonial al comunităţii legale.
sunt casatorita de 19 ani si am un copil in varsta de 18 ani; in conditiile unui divort la notar pot incheia o conventie matrimoniala cu sotul ? As dori sa locuiesc in acelasi apartament impreuna cu fetita noastra dar imobilul este pe numele sotului insa aportul meu financiar este mult peste valoarea casei lui ; El este de acord cu acest lucru.Conventia are regim limitativ, ori ofera liber arbitru celor doi soti asupra a ceea ce ei convin ? Multumesc
2. Capacitatea este guvernată de principiul conform căruia cine poate încheia o căsătorie poate încheia liber şi o convenţie matrimonială. Ca atare, pentru încheierea valabilă a convenţiei matrimoniale se cere capacitate matrimonială, care de principiu se dobândeşte la vârsta de 18 ani, iar excepţional, pentru motive temeinice, la vârsta de 16 ani. Prin urmare, persoana care a împlinit vârsta de 18 ani poate încheia liber o
Citește mai mult
convenţie matrimonială.3. Se pune problema dacă, în cazul minorului care a împlinit vârsta de 16 ani, încheierea convenţiei matrimoniale este sau nu condiţionată de încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, după caz, respectiv de autorizarea instanţei de tutelă, formalităţi cerute pentru încheierea căsătoriei. Credem că soluţia diferă, după cum convenţia matrimonială se încheie anterior încheierii căsătoriei ori pe parcursul acesteia. în cazul în care convenţia matrimonială este încheiată ulterior încheierii căsătoriei de minorul care a împlinit vârsta de 16 ani, încuviinţările şi autorizările prevăzute de art. 272 NCC pentru încheierea căsătoriei minorului care a împlinit vârsta de 16 ani nu sunt necesare, dat fiind faptul că prin căsătorie minorul dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu, conform art. 39 alin. (1) NCC. în cazul în care convenţia matrimonială este încheiată anterior încheierii căsătoriei, deci anterior ca minorul să dobândească capacitate deplină de exerciţiuîn condiţiile art. 39 alin. (1) NCC, atât timp cât minorului nu i s-a recunoscut capacitatea de exerciţiu anticipată, reglementată de art. 40 NCC, încheierea convenţiei matrimoniale este condiţionată de încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, după caz, precum şi de autorizarea instanţei de tutelă. Dacă însă convenţia matrimonială se încheie de un minor emancipat, adică de un minor căruia instanţa de tutelă i-a recunoscut, în temeiul art. 40 NCC, pentru motive temeinice, capacitatea deplină de exerciţiu, considerăm că acesta poate încheia singur o convenţie matrimonială, fără a avea nevoie de autorizările şi încuviinţările prevăzute de art. 272 NCC.
4. Această opinie ar putea fi criticată pe considerentul că art. 337 NCC prevede expres că minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenţie matrimonială numai cu încuviinţarea ocrotitorului său legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă, sub sancţiunea anulării actului încheiat fără respectarea acestor cerinţe. Suntem însă de părere că textul art. 337 NCC trebuie corelat cu dispoziţiile art. 39 şi art. 40 NCC
privitoare la minorul căsătorit şi la cel emancipat, ajungându-se prin coroborare la opinia exprimată de noi. Textul art. 377 NCC se referă generic la minorul care a împlinit vârsta matrimonială, însă pentru minorul căsătorit şi pentru cel emancipat există reglementări speciale - art. 39 şi art. 40 NCC -, prioritare în aplicare.
5. Minorul care a împlinit 16 ani nu poate încheia o convenţie matrimonială decât cu încuviinţarea ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă, numai atât timp cât nu i s-a recunoscut (prin căsătorie sau pentru motive temeinice, în condiţiile art. 40 NCC) capacitate deplină de exerciţiu. Aceasta întrucât, dobândind capacitate deplină de exerciţiu, minorul este asimilat persoanei majore. Conform art. 37 NCC, capacitatea de exerciţiu nu reprezintă altceva decât aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. Prin urmare, dobândind capacitate deplină de exerciţiu, minorul dobândeşte dreptul de a încheia singur acte juridice civile, de orice fel, deci inclusiv convenţii matrimoniale.
6. Tot astfel, minorul care a împlinit vârsta matrimonială, dar care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu (fie prin căsătorie, fie anterior, pentru motive temeinice prin recunoaşterea capacităţii de exerciţiu anticipate), nu poate modifica o convenţie matrimonială existentă decât cu încuviinţarea ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă, conform art. 337 NCC. Ne referim aici la situaţia în care minorul a încheiat o convenţie matrimonială anterior căsătoriei şi anterior recunoaşterii capacităţii de exerciţiu anticipate, cu încuviinţarea ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă, însă ulterior încheierii doreşte să o modifice. Atât timp cât nu are capacitate de exerciţiu, în virtutea căreia poate încheia singur acte juridice, modificarea convenţiei matrimoniale poate fi realizată numai cu încuviinţările şi autorizările prevăzute de art. 337 NCC. Dimpotrivă, atunci când la momentul modificării convenţiei matrimoniale minorul este căsătorit, deci are capacitate de exerciţiu, ori este emancipat, având capacitate de exerciţiu anticipată, modificarea convenţiei matrimoniale poate avea loc, în opinia noastră, fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi fără autorizarea instanţei de tutelă.
7. Consimţământul trebuie să fie: liber exprimat de părţi; neviciat prin eroare, doi, violenţă; exprimat personal de părţi sau prin mandatar cu procură autentică specială şi cu conţinut predeterminat. Rezultă, aşadar, că soţii sau viitorii soţi îşi pot exprima consimţământul la încheierea unei convenţii matrimoniale fie personal, fie prin mandatar, însă în acest ultim caz, procura trebuie să fie obligatoriu încheiată în formă autentică, să fie specială (dată expres pentru încheierea convenţiei matrimoniale) şi să aibă conţinut predeterminat (adică în cuprinsul său să fie inserate toate clauzele pe care le va cuprinde convenţia matrimonială).
8. Obiectul este reglementat de art. 332 NCC, la care facem trimitere. în conţinutul convenţiei matrimoniale sunt interzise clauze ce contravin bunelor moravuri, cum ar fi cele prin care soţii s-ar obliga să trăiască separat unul faţă de altul (M. Petitjean, Les controts de mariage â Dijon et dans la campagne Burguig de la fin du XVIII™ siecle an milieu du XIX*"*, p. 217; A.A. Banciu p. 102), ori ar conveni să se scutească de obligaţia de sprijin şi ajutor reciproc (D. de Folleville, Trăite du contrat pecuniaire de mariage et des droits respectifs des epoux quant aux biens, 13 bis, p. 27; A.A. Banciu p. 102). O altă clauză interzisă în conţinutul convenţiei matrimoniale este cea contrară puterii părinteşti, prin care nici tatăl, nici mama nu pot să renunţe la drepturile ce le conferă legea în calitatea lor de părinţi.
9. Cauza este scopul urmărit de părţi la încheierea convenţiei matrimoniale. Cauza trebuie să existe, să fie reală, licită şi morală.
10. în doctrină s-a pus problema cauzei ilicite a convenţiei matrimoniale încheiate în timpul căsătoriei nedesfăcute încă, însă în vederea unei alte căsătorii aflate în fază de proiect. S-a considerat că un contract de căsătorie încheiat între persoane căsătorite în vederea unei alte căsătorii viitoare „ar fi radical nul sau mai bine zis inexistent, pentru că el ar constitui una din cele mai grave ofense aduse moralei publice" (D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretica şi practica a dreptului civilă român, voi. VIII, Partea I, Atelierele Grafice Socec & Co, Bucureşti, 1916, p. 4).
11. în ceea ce priveşte condiţiile de formă, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor (respectiv bărbatul şi femeia), exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.
12. Pornind de la aceste dispoziţii, conform cărora convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, în literatura juridică s-a arătat că persoanele care se căsătoresc în străinătate, în faţa şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare de carieră ale României, sunt obligate să se deplaseze în ţară pentru a încheia convenţia matrimonială în faţa unui notar, nefiind posibilă autentificarea acesteia de misiunile diplomatice şi consulare ale României (7! Bodoaşcă, Aspecte privind reglementarea..., p. 60-61).
13. în ceea ce ne priveşte, nu împărtăşim această opinie. Conform art. 13 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, misiunile diplomatice şi consulare ale României desfăşoară în baza legii române, a înţelegerilor şi uzanţelor internaţionale, activitate notarială. Printre alte acte notariale, conform art. 13 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 36/1995, republicată, misiunile diplomatice şi oficiile consulare se ocupă şi de autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii. Ca atare, raportat la această prevedere legală, rezultă că în afara transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii, misiunile diplomatice şi oficiile consulare sunt legal abilitate să autentifice orice fel de înscrisuri, deci inclusiv convenţii matrimoniale încheiate, conform legii civile române, de cetăţenii români, care se căsătoresc în străinătate. Substantivul „misiune" înseamnă treaba încredinţată cuiva, sarcina cu care este învestită o persoană, calitatea care i se atribuie pentru a o îndeplini. Misiunea diplomatică reprezintă statul care a constituit-o ca să acţioneze în numele lui în străinătate. Atunci când autentifică acte, misiunea diplomatică sau oficiul consular îndeplineşte atribuţii ale notarului public, acţionează în această calitate în statul unde este acreditat.
14. Nerespectarea condiţiei formei autentice notariale atrage sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei matrimoniale.
15. Legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soţi. Ei pot alege:
a) legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
b) legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii; c) legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei.
16. Legea aplicabilă regimului matrimonial se stabileşte de soţi printr-o convenţie încheiată fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei. Condiţiile de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevăzute fie de legea aleasă pentru a guverna regimul matrimonial, fie de legea locului încheierii convenţiei de alegere. în toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie să fie expresă şi constatată printr-un înscris semnat şi datat de soţi sau să rezulte în mod neîndoielnic din clauzele unei convenţii matrimoniale. Când legea română este aplicabilă.
trebuie respectate exigenţele de formă stabilite de aceasta pentru validitatea convenţiei matrimoniale.
17. Soţii pot alege oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial, cu respectarea condiţiilor mai sus amintite. Legea nouă produce efecte numai pentru viitor, dacă soţii nu au dispus altfel, şi nu poate prejudicia, în niciun caz, drepturile terţilor.
18. Dacă soţii nu au ales legea aplicabilă regimului lor matrimonial, acesta este supus legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei.
19. Legea aplicabilă regimului matrimonial reglementează: a) condiţiile de validitate a convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepţia capacităţii; b) admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale, cu excepţia capacităţii; c) limitele alegerii regimului matrimonial; d) posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări; e) conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor, precum şi regimul datoriilor soţilor; f) încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţeala bunurilor comune.
20. Cu toate acestea, formarea loturilor, precum şi atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.
21. Condiţiile de formă cerute pentru încheierea convenţiei matrimoniale sunt cele prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau cele prevăzute de legea locului unde aceasta se încheie.
22. în ceea ce priveşte efectele convenţiei matrimoniale faţa de părţi, odată încheiată (anterior sau pe parcursul căsătoriei), ca orice contract, aceasta produce efecte atât în raporturile dintre părţile contractante (soţii sau viitorii soţi), cât şi în raport cu terţele persoane.
23. Efectele convenţiei matrimoniale în raporturile cu terţii sunt reglementate de art. 335 NCC, la care facem trimitere.
24. în ceea ce priveşte efectele faţă de părţile contractante, trebuie făcută distincţia între momentul încheierii convenţiei matrimoniale. Astfel, în cazul în care convenţia matrimonială s-a încheiat înaintea căsătoriei soţilor, aceasta va produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei. Dacă nu va mai avea loc căsătoria, convenţia matrimonială încheiată devine caducă. în schimb, convenţia matrimonială încheiată pe parcursul căsătoriei produce efecte între soţi de la data stabilită în cuprinsul acesteia. în cazul în care soţii nu au prevăzut un anumit moment al producerii efectelor, convenţia matrimonială produce efecte din ziua încheierii ei.
25. în situaţia în care se desfiinţează convenţia matrimonială în timpul căsătoriei, se pune problema care va fi regimul matrimonial sub care sunt căsătoriţi soţii. Soluţiile diferă în funcţie de gradul de mutabilitate a regimului. Dacă acesta este imutabil, soţii trebuie consideraţi că sunt căsătoriţi sub regimul matrimonial legal. în schimb, dacă se permite ca regimul să fie schimbat şi în timpul căsătoriei, după anularea convenţiei matrimoniale iniţiale, soţii vor avea posibilitatea de a încheia o alta nouă, adoptând ce regim doresc (A.A. Bonciu p. 100-101).
26. Convenţia matrimonială devine caducă în următoarele situaţii: a) când căsătoria proiectată nu mai are loc, deoarece părţile au renunţat la încheierea căsătoriei (bunăoară, una dintre părţi s-a căsătorit cu altcineva sau a optat pentru viaţa monahală); b) când intervine nulitatea sau anularea căsătoriei, cu excepţia căsătoriei putative; c) când se pronunţă de instanţa de tutelă modificarea regimului matrimonial ales de soţi, aplicându-li-se regimul separaţiei de bunuri (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 141). Desigur, în ipoteza în care părţile nu se căsătoresc, însă nu îşi manifestă intenţia de a pune capăt relaţiei lor, convenţia matrimonială rămâne în fiinţă, producând efecte de la momentul la care se va realiza căsătoria.
Soţii pot fi reprezentaţi la încheierea convenţiei matrimoniale pe baza unei procuri speciale având un conţinut predeterminat („conţinut predeterminat” – conţine ad litteram conţinutul convenţiei matrimoniale, mandatarul neavând posibilitatea să modifice, să adauge sau să elimine clauze).
1. Convenţia încheiată anterior căsătoriei produce efecte de la data încheierii căsătoriei, precizându-se acest fapt în mod expres în conţinutul înscrisului.
2. Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte între
Citește mai mult
soţi de la data prevăzută expres în aceasta sau de la data încheierii înscrisului, fără a retroactiva.3. Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte faţă de terţi de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate.
Formalităţile de publicitate
I. Pentru convenţiile matrimoniale încheiate între viitori soţi:
Etapa 1 – După ce notarul public autentifică convenţia matri monială, va pune în vedere viitorilor soţi că au obligaţia să declare regimul matrimonial ales şi să depună un exemplar al convenţiei la oficiul de stare civilă unde se va încheia căsătoria (art. 291 NCC), înaintând un exemplar al convenţiei matrimoniale la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale.
Etapa 2 – După primirea copiei actului de căsătorie de la ofiţerul stării civile (conform art. 291 NCC), notarul public care a
autentificat convenţia matrimonială comunică din oficiu un exemplar al convenţiei la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, împreuna cu copia actului de căsătorie.
Etapa 3 – În funcţie de natura bunului, convenţia matrimonială se comunică:
– la cartea funciară, pentru bunuri imobile;
– la registrul comerţului, pentru participaţiile la capitalul social;
– la orice alte registre publice prevăzute de lege: Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare etc.
Dovezile de comunicare se vor ataşa la convenţia matrimonială aflată în arhiva biroului notarului public.
II. Pentru convenţiile matrimoniale încheiate între soţi:
– Formalităţile de publicitate sunt cele prevăzute de art. 334 alin. (1), (2) şi (4) NCC.
În lipsa formalităţilor de publicitate care trebuie îndeplinite de notarul public, în raport cu terţii de bună-credinţă, soţii sunt consideraţi căsătoriţi sub regimul comunităţii legale.