Art. 338 Noul cod civil Nulitatea convenţiei matrimoniale Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 338
Nulitatea convenţiei matrimoniale
În cazul în care convenţia matrimonială este nulă sau anulată, între soţi se aplică regimul comunităţii legale, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă.
| ← Art. 337 Noul cod civil Încheierea convenţiei matrimoniale de... | Art. 339 Noul cod civil Bunurile comune Regimul comunităţii... → |
|---|
2. Sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei matrimoniale intervine în cazul nerespectării unor condiţii de fond (spre exemplu, lipsa consimţământului tuturor părţilor; lipsa sau ilicitatea obiectului ori derogarea de la prevederile legale privind regimul matrimonial alesîn lipsa unei dispoziţii legale în acest sens; cauza ilicită sau imorală; lipsa vârstei matrimoniale cerute pentru încheierea unei convenţii matrimoniale) sau a unor condiţii de formă cerute ad validitatem (bunăoară, lipsa formei
Citește mai mult
autentice a convenţiei matrimoniale).3. Sancţiunea nulităţii relative intervine în cazul în care consimţământul este viciat, în cazul lipsei încuviinţărilor şi autorizării prevăzute de lege în cazul încheierii convenţiei matrimoniale de minorul necăsătorit şi neemancipat, a lipsei cauzei.
4. în cazul în care intervine nulitatea absolută sau relativă a convenţiei matrimoniale, se consideră că acea convenţie nu s-a încheiat, actul fiind desfiinţat retroactiv. în această situaţie, între soţi se aplică regimul comunităţii legale, ca şi când nu ar fi încheiat vreo convenţie matrimonială.
5. Prin desfiinţarea retroactivă a convenţiei matrimoniale nule absolut sau anulate nu se poate aduce atingere drepturilor dobândite de terţii de bună-credinţă, adică de cei care nu au cunoscut şi nu au putut cunoaşte cauza de nulitate sau de anulabilitate.
6. în privinţa nulităţilor (absolute sau relative) care afectează convenţia matrimonială sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia nulităţii contractelor (art. 1246-1249 NCC).
7. Astfel, nulitatea convenţiei matrimoniale poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor.
8. Nulitatea absolută a convenţiei matrimoniale poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie. Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută. Convenţia matrimonială lovită de nulitate absolută nu este susceptibilă de confirmare.
9. Nulitatea relativă a convenţiei matrimoniale poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată, fără ca instanţa să poată invoca din oficiu această nulitate. Nulitatea relativă a convenţiei matrimoniale poate fi acoperită prin confirmare.
10. Nulitatea absolută a convenţiei matrimoniale poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, în timp ce nulitatea relativă a acesteia poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege, care este cel general de 3 ani prevăzut de art. 2517 NCC şi care începe să curgă în condiţiile art. 2529 NCC, de la încetarea violenţei (ce coincide, în cazul violenţei psihice, cu data încetării ameninţării sau
cu momentul la care se stinge posibilitatea ca răul să se producă (/. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 653)], descoperirea dolului (în cazul în care anularea convenţiei matrimoniale este solicitată pe temeiul vicierii consimţământului prin doi sau violenţă), de la data la care persoana îndreptăţită să invoce nulitatea relativă, reprezentantul său legal a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic (când anularea convenţiei matrimoniale este solicitată pe temeiul vicierii consimţământului prin eroare ori pentru alte motive ce atrag sancţiunea nulităţii relative a convenţiei). Ca atare, nulitatea relativă a convenţiei matrimoniale, întemeiată pe vicierea consimţământului prin eroare ori pe orice alte motive, cu excepţia vicierii consimţământului prin doi sau violenţă, poate fi invocată în termenul general de 3 ani, calculat de la cunoaşterea cauzei anulării. Dacă însă cauza anulării nu este cunoscută în termenul de 18 luni calculat din momentul încheierii convenţiei matrimoniale, termenul general de prescripţie de 3 ani curge de la expirarea celor 18 luni.
11. Aşa cum s-a subliniat în literatura juridică, termenul de 18 luni stabilit de art. 2529 alin. (1) lit. c) NCC nu este un termen de prescripţie extinctivă sau un termen limită până la care trebuie declanşată acţiunea, ci are funcţia de a marca momentul de la care începe să curgă prescripţia pentru ipoteza în care cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută înăuntrul acestor 18 luni. Se poate spune că legea a instituit o prezumţie absolută conform căreia cauza de nulitate relativă (alta decât violenţa şi dolul) a fost cunoscută ori trebuia să fie cunoscută de cel interesat să invoce nulitatea relativă cel mai târziu la expirarea termenului de 18 luni de la data încheierii actului juridic (6. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 302-303).
12. în privinţa curgerii termenului prescripţiei extinctive sunt aplicabile dispoziţiile art. 2529 NCC privitoare la prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic, incidente ori de câte ori prin lege nu se prevede un alt moment de la care prescripţia începe să curgă, deci, atunci când nu există alte reguli speciale referitoare la începutul prescripţiei extinctive a dreptului la acţiunea în declararea nulităţii relative.