Art. 339 Noul cod civil Bunurile comune Regimul comunităţii legale Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Art. 339
Bunurile comune
Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.
| ← Art. 338 Noul cod civil Nulitatea convenţiei matrimoniale... | Art. 340 Noul cod civil Bunurile proprii Regimul comunităţii... → |
|---|
Intrucat doar unul dintre soti s-a ocupat de procedura inscrierii proprietatii in cartea funciara, celalalt sot lucrand la momentul respectiv in strainatate, cum se poate dovedi ca si acesta din urma este proprietar, in conditiile in care in extrasul de CF nu aparte mentionat si numele lui.
Multumesc!
El a ramas in cea locuibila si nu l.am deranjat niciodata,air eu cu copii la parinti mei si langa se afla si cealalta casa nelocuibila.Dupa divort am mai facut si eu cate ceva la casa nelocuibila dar el nu imi da pace.Ce am de facut?Nu am bani de partaj.
Tatal meu a decedat anul trecut si avem un dosar pe rol, avand ca obiect partaj judiciar succesoral, impotriva sotiei acestuia de a doua.
Situatia :
Tatal meu a cumparat un imobil in anul 1992 de la mama sa. (bunica mea). Aceasta din urma primind acest imobil prin mostenire de la mama sa (strabunica mea)
Acest imobil era defapt o constructie inceputa, la nivel de fundatie.
Dupa un an, in 1993, tatal meu a terminat casa de construit, avand emis un proces verbal de terminare a lucrarilor.
Dupa 4 ani, tatal meu
Citește mai mult
se recasatoreste, in anul 1997, luna decembrie. In luna noiembrie a aceluiasi an 1997, cu o luna inaintea casatoriei, face o cerere catre Prefectura pentru obtinerea terenului de sub casa, care era in posesia statului. In luna ianuarie 1998 primeste Ordinul Prefectului privind dobandirea terenului de sub casa, la o luna dupa ce s-a recasatorit.Intrebarea este daca terenul era bun propriu al tatalui meu, la fel ca si casa sau bun comun cu sotia acestuia?
Precizez ca in anul 1992 cand a cumparat imobilul, era necasatorit.
1. Dispoziţiile art. 30 C. fam. nu contravin reglementărilor constituţionale, textul legal instituind o prezumţie relativă de comunitate, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către soţul care pretinde că ar fi avut o contribuţie exclusivă la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei. Dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944 nu contravin prevederilor constituţionale relative la dreptul de proprietate şi la ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private. Aceste prevederi de lege consacră dreptul soţului supravieţuitor asupra bunurilor rămase în masa
Citește mai mult
succesorală de pe urma soţului decedat, legiuitorul stabilind rezerva legală şi cota cuvenită acestuia din moştenire. Departe de a încălca dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944 [art. 972 NCC, n.n.] nu fac decât să înlăture situaţia inechitabilă a soţului supravieţuitor, care, în conformitate cu dispoziţiile Codului civil, venea la moştenirea defunctului soţ numai după ultimul colateral de gradul al doisprezecelea, iar prin efectul legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iunie 1921, după ultimul colateral de gradul al patrulea. în privinţa dreptului soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă, reglementat de art. 5 din Legea nr. 319/1944 [art. 974 NCC, n.n.), legiuitorul a avut în vedere natura şi destinaţia acestor bunuri, urmărindu-se ca soţul supravieţuitor să nu fie privat în mod nejustificat de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soţul decedat, modificându-i-se condiţiile de viaţă. Nici această prevedere legală nu încalcă dispoziţiile constituţionale, atât timp cât nimic nu îl împiedică pe soţul decedat să fi dispus de cota sa parte din aceste bunuri prin liberalităţi între vii sau pentru cauză de moarte. De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 46 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la moştenire. în temeiul acestui drept, orice persoană poate dobândi pe cale succesorală, în condiţiile legii, orice bun. Soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă chemată la moştenire şi are dreptul la o parte din moştenire, a cărei întindere variază în funcţie de clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs (C.C., dec. nr. 237/2006, M. Of. nr. 268/2006). Notă. Deşi în prezent dispoziţiile art. 30 C. fam. şi cele ale Legii nr. 319/1944 sunt abrogate, cu începere din momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, prevederile analizate sub aspectul constituţionalităţii se regăsesc în cuprinsul art. 339 NCC, art. 972 NCC şi art. 974 NCC (mai puţin dreptul soţului supravieţuitor asupra darurilor de nuntă), astfel că statuările instanţei constituţionale rămân valabile.2. Prevederile art. 30 C. fam. reglementează regimul comunităţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţă firească a relaţiilor personale izvorâte din căsătorie şi ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor. Totodată, prin dispoziţiile alin. (3) al art. 30 C. fam. se instituie prezumţia relativă de comunitate a bunurilor soţilor, însă aceasta poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al unuia dintre soţi. Bunurile comune pot fi împărţite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soţi, prin hotărâre judecătorească, cât şi la desfacerea căsătoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de participarea fiecărui soţ prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor (C.C., dec. nr. 184/2008, M. Of. nr. 255/2008; dec. nr. 1264/2009, M. Of. nr. 775/2009; dec. nr. 477/2010, M. Of. nr. 336/2010; dec. nr. 218/2011, M. Of. nr. 239/2011). Notă. Deşi în prezent dispoziţiile art. 30 alin. (3) C. fam. sunt abrogate, cu începere din momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, prevederile analizate sub aspectul constituţionalităţii se regăsesc în cuprinsul art. 343 alin. (1) NCC, astfel că statuările instanţei constituţionale rămân valabile.
3. Participarea unui soţ la îmbunătăţirile aduse imobilului bun propriu al celuilalt soţ nu duce la transformarea bunului propriu în bun comun, decât dacă soţii au transformat imobilul în aşa măsură încât el a devenit unul nou. Constituie bun comun doar sporul de valoare pe care l-a dobândit bunul propriu, ca urmare a îmbunătăţirilor efectuate de soţi în timpul căsătoriei [C.A. Cluj, dec. civ. nr. 1792/2001, în B.J. 2002, p. 251).
4. Persoana fizică autorizată are un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanei fizice şi are un patrimoniu de afectaţiune distinct de cel al persoanei fizice. Nu este necesar consimţământul soţiei la momentul înstrăinării bunului, în condiţiile în care acesta făcea parte din patrimoniul de afectaţiune al persoanei fizice autorizate, fiind dobândit de către persoana fizică autorizată în calitatea sa de comerciant, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 550/2002, înscris în cartea funciară pe numele persoanei fizice autorizate şi folosit pentru desfăşurarea activităţii comerciale a persoanei fizice autorizate. Soţia nu justifică astfel calitate procesuală activă. Oe asemenea, reclamanta nu justifică interes şi prin prisma dispoziţiilor art. 35 C. fam. [art. 345 NCC, s.n.J, care impun consimţământul soţilor numai pentru înstrăinare, nu şi în cazul încheierii unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1072/2009).
5. Rejudecarea deciziei definitive de partaj în urma recursului în anulare formulat de procurorul general a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat prin art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării. Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite modificarea unei sentinţe definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. în speţă, exercitarea acestei căi extraordinare de atac era limitată la termenul de un an prevăzut de art. 330: C. proc. civ. Cu toate acestea, în cauza de faţă se regăsesc două elemente care au determinat Curtea, în cauza Brumărescu, să constate încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin urmare, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie, şi anume intervenţia într-un litigiu civil a procurorului general, care nu era parte în proces şi repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive ce dobândise autoritate de lucru judecat şi care, pe deasupra, fusese executată [C.E.D.O., Sfrijan c. României, 22 noiembrie 2007, M. Of. nr. 719/2008).
2. Noţiunea de bunuri desemnează atât drepturile corporale, adică lucrurile mobile şi imobile, cât şi bunurile incorporole, adică drepturile reale, drepturile de creanţă şi acţiunile privind drepturile patrimoniale.
3. Pentru calificarea unui bun ca fiind comun ambilor soţi se cer întrunite următoarele condiţii cumulative: a) bunul să fi fost dobândit de oricare
Citește mai mult
dintre soţi; b) bunul să fi fostdobândit în timpul regimului comunităţii legale (poate fi bun comun şi bunul dobândit în timpul comunităţii convenţionale, dacă prin convenţie matrimonială s-a prevăzut astfel);
c) bunul să nu facă parte din categoria bunurilor proprii.
4. Proprietatea comună se dobândeşte de ambii soţi, chiar dacă actul de dobândire s-a încheiat pe numele unuia dintre aceştia.
5. Asemenea bunuri sunt comune chiar dacă sunt dobândite prin munca unui singur soţ sau din împrumutul contractat de un singur soţ. Condiţia esenţială este aceea a dobândirii bunurilor în timpul regimului comunităţii legale ori convenţionale, atunci când prin convenţie matrimonială se prevede astfel, adică în intervalul de timp de la data încheierii căsătoriei şi până la momentul încetării acesteia, dacă nu a intervenit vreo convenţie matrimonială de alegere a unui alt regim matrimonial, respectiv de la data încheierii căsătoriei şi până la lichidarea comunităţii ca urmare a încetării acesteia prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial, când pe parcursul căsătoriei încetează sau se modifică regimul matrimonial (în acest caz regimul comunităţii legale se aplică doar un interval de timp determinat, situat în timpul căsătoriei).
6. Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele asemenea, precum şi veniturile cuveniteîn temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanţa privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii (legale ori convenţionale, dacă prin convenţie matrimonială nu se prevede caracterul de bun propriu).
7. Bunurile dobândite în timpul separaţiei în fapt a soţilor sunt tot bunuri comune, dacă soţii au ales regimul comunităţii legale de bunuri sau regimul comunităţii convenţionale, cu condiţia ca prin convenţie matrimonială să nu se prevadă altfel. Soluţia se impune pentru următoarele considerente: a) separaţia în fapt a soţilor nu atrage după sine încetarea sau desfacerea căsătoriei, astfel încât bunul achiziţionat în perioada separaţiei în fapt a soţilor este dobândit în timpul regimului comunităţii legale sau convenţionale, în situaţia în care prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut caracterul de bun propriu; b) în privinţa acestor bunuri, legea nu face nicio derogare, nu distinge după cum soţii sunt împreună sau locuiesc separat, de unde rezultă că bunul dobândit în ambele situaţii este comun.
8. Diurna primită de un soţ în străinătate constituie venit din muncă, astfel că, dacă este dobândită în timpul regimului comunităţii legale sau convenţionale, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut caracterul de bun propriu, constituie bun comun. Desigur, la împărţirea bunurilor comune se va ţine seama de contribuţia soţului care a beneficiat de diurnă în străinătate, contribuţie care se va aprecia în raport de toate bunurile comune din gospodărie, stabilindu-se dacă în favoarea soţului beneficiar se va putea reţine o contribuţie mai mare datorită sumelor încasate din munca depusă de el (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 384/1989, în Dreptul nr. 3/1990, p. 67).
9. Proprietatea asupra bunurilor cumpărate cu plata preţului în rate se dobândeşte la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, dacă acest moment se situează în timpul căsătoriei, bunul achiziţionat cu plata preţului în rate va fi bun comun, indiferent de momentul achitării ratelor (în cazul regimului comunităţii legale de bunuri sau al comunităţii convenţionale, în această ultimă situaţie numai dacă prin convenţia matrimonială încheiată nu s-a prevăzut altfel).
10. Bunurile dobândite în timpul comunităţii legale de bunuri sunt bunuri proprietate devălmaşă a soţilor, devălmăşia însemnând că dreptul patrimonial aparţine concomitent
mai multor persoane, fără ca vreuna dintre ele să fie titulara unei cote-părţi determinate din dreptul respectiv. Ca atare, în cadrul comunităţii legale de bunuri, soţii nu pot avea bunuri proprietate comună pe cote-părţi.