Art. 341 Noul cod civil Veniturile din muncă şi cele asimilate acestora Regimul comunităţii legale Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Art. 341
Veniturile din muncă şi cele asimilate acestora
Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele asemenea, precum şi veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanţa privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii.
← Art. 340 Noul cod civil Bunurile proprii Regimul comunităţii... | Art. 342 Noul cod civil Regimul juridic al bunurilor proprii... → |
---|
1. Norma include în categoria bunurilor comune şi următoarele bunuri: veniturile din muncă, pensiile obţinute în sistemul asigurărilor sociale, veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală, altele asemenea, sintagmă în care putem include indemnizaţiile obţinute cu ocazia concedierii, premiile,
Citește mai mult
primele cuvenite în baza unui contract individual de muncă.2. Pentru calificarea acestor categorii de bunuri ca fiind comune nu interesează momentul dobândirii lor. Singura condiţie este aceea ca şi creanţa privind încasarea lor să devină scadentă în timpul căsătoriei. Ca atare, dreptul la pensie, la salariu ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă poate fi născut în favoarea unuia dintre soţi anterior încheierii căsătoriei. însă sumele de bani încasate de soţul beneficiar cu titlu de pensie, de salariu în timpul căsătoriei, lunar, constituie bun comun. Tot astfel, dreptul de autor poate lua naştere în temeiul unui contract de editare încheiat anterior căsătoriei, însă sumele de bani reprezentând contravaloarea creaţiei intelectuale constituie bun comun dacă sunt încasate în timpul căsătoriei.
3. Putem observa faptul că legea nici nu impune pentru calificarea ca bun comun condiţia ca sumele cuvenite în baza unor drepturi născute anterior căsătoriei să fie încasate efectiv în timpul căsătoriei, ci doar condiţia ca dreptul de creanţă să devină scadent în timpul căsătoriei, indiferent de momentul efectiv al încasării, care se poate situa fie în timpul căsătoriei, fie după încetarea acesteia.
4. Dispoziţiile acestui articol sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011), ori de câte ori actul juridic sau faptul juridic în temeiul căruia a fost dobândit bunul intervine după această dată.