Art. 358 Noul cod civil Partajul în timpul regimului comunităţii Regimul comunităţii legale Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Art. 358
Partajul în timpul regimului comunităţii
(1) În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere.
(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri comune.
(4) Regimul comunităţii nu încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărţite potrivit acestui articol.
| ← Art. 357 Noul cod civil Lichidarea comunităţii. Partajul... | Art. 359 Noul cod civil Convenţiile contrare regimului... → |
|---|
Este posibil?
Se împart doar bunurile comune dobândite de soţi până la data partajului;
Nu încetează regimul comunităţii legale (în sensul că, toate bunurile ce vor fi dobândite de către oricare dintre soți după partaj vor fi dobândite tot în regimul comunității legale).
Bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială (în caz de bună învoială) sau pe cale judecătorească (în caz de neînţelegere).
Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri comune.
Obiectul unui
Citește mai mult
asemenea partaj îl pot constitui bunurile comune ale soților – în tot sau în parte;Ca metodă de realizare a unui asemenea partaj: se determină cota-parte a fiecăruia dintre soţi, pe baza contribuţiei sale la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.
Noul Codul Civil instituie in mod explicit prezumţia relativă a contribuţiei egale;
- actul prin care se poate realiza un asemenea partaj :
a) act autentic notarial - dacă există bună-învoială între părţi:
b) hotărâre judecătorească - dacă există neînţelegeri;
- consecinţe:
Se împart doar bunurile comune dobândite de soţi până la data partajului;
Nu încetează regimul comunităţii.
întinderea dreptului de proprietate al soţilor căsătoriţi sub regimul comunităţii legale asupra bunurilor comune nu este determinată pe cote-părţi, bunurile fiind deţinute în devălmăşie. Acelaşi regim juridic îl au şi sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor comune; deşi o sumă de bani se poate împărţi uşor în natură, trebuie respectate dispoziţiile art.358 coroborat cu prevederile art.357 Cod Civil. Astfel, partajul poate privi împărţirea în tot sau în parte a bunurilor comune, regimul
Citește mai mult
comunităţii continuând, dar învoiala soţilor trebuie să îmbrace forma autentică notarială , determinăndu-se mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ pe baza contribuţiei sale la dobândirea şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.în consecinţă, partajul va îmbrăca forma unui act autentic separat căci nu sunt îndeplinite cerinţele actului complex (pentru aceeaşi prestaţie, înstrăinarea unui bun, se datorează şi preţ şi întreţinere, de exemplu).
Reglementarea anterioară: C. fam.: „Art. 36. (2) Pentru motive temeinice, bunurile
Citește mai mult
comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii. Bunurile neîmpărţite, precum şi cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune".1. Se poate constata faptul că, în timpul regimului comunităţii legale sau convenţionale, soţii pot oricând să-şi partajeze bunurile comune prin voinţa lor, încheind un act autentic notarial în acest sens, fără a mai fi necesară existenţa unor motive temeinice, aşa cum impunea vechea reglementare - Codul familiei.
2. Totodată, în cazul în care un soţ doreşte partajarea bunurilor comune în timpul regimului comunităţii, iar celălalt soţ se opune, partajul poate fi realizat de instanţa de judecată.
3. Norma nu prevede vreo condiţie pentru admisibilitatea partajului bunurilor în timpul căsătoriei soţilor.
4. Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei putea avea loc numai în două situaţii, şi anume: la cererea unuia dintre soţi pentru motive temeinice şi la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi. Legea nu indica motivele temeinice care puteau determina pe unul dintre soţi să ceară partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei, astfel încât rolul stabilirii unor asemenea motive a revenit practicii judiciare. Au fost considerate motive temeinice: abandonarea forţată a domiciliului comun de unul dintre soţi datorită relelor tratamente care îi erau aplicate de celălalt soţ; alungarea unui soţ de celălalt soţ din locuinţa comună, ceea ce a determinat lăsarea bunurilor comune la domiciliul soţilor şi utilizarea lor exclusiv de soţul care a rămas în locuinţa comună; necesitatea partajării în scopul ca unele bunuri să revină unuia dintre soţi pentru ca acesta să le poată înstrăina din lipsă de mijloace financiare şi ajuta în acest mod copilul dintr-o căsătorie anterioară; conduita unuia dintre soţi de a vinde bunurile comune fără consimţământul celuilalt soţ, care a părăsit domiciliul comun; întreţinerea de unul dintre soţi a relaţiilor de concubinaj, după separarea soţilor în fapt şi utilizarea unor bunuri comune, existând astfel pericolul irosirii acestora.
5. în prezent, partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei poate fi solicitat de oricare dintre soţi, indiferent de motivele care îl justifica.
6. Pot fi partajate toate bunurile sau numai o parte din acestea. Partajul presupune stabilirea cotelor-părţi de contribuţie a fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară se consideră că soţii au avut o contribuţie egală. Soţul care pretinde o contribuţie mai mare trebuie să o dovedească, dovada putând fi realizată cu orice mijloc de probă.
7. Bunurile care prin partaj sunt atribuite fiecărui soţ devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri comune.
8. împărţeala bunurilor comune nu înseamnă o modificare a regimului matrimonial. Practic, regimul matrimonial se menţine, bunurile ce formează patrimoniul soţilor se împart şi devin proprii. Astfel, în ipoteza în care soţii au optat pentru regimul comunităţii legale şi împart în timpul căsătoriei o parte din bunurile comune, care prin împărţire devin proprii, rămân proprietari în devălmăşie asupra celorlalte bunuri comune nepartajate. De asemenea, dacă soţii care au optat pentru regimul comunităţii legale ar împărţi toate bunurile comune în timpul căsătoriei, iar ulterior ar dobândi alte bunuri, cele noi, nepartajate, intră sub regimul matrimonial ales de soţi, adică acela al comunităţii legale.
9. Dispoziţiile acestui articol sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011), dacă actul de împărţire a bunurilor comune se încheie după această dată. în cazul cererilor de împărţire a bunurilor comune aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a noului Cod civil, instanţa de judecată poate dispune împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară examinarea motivelor temeinice.
(1) Dispoziţiile art. 358 din Codul civil sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actul de împărţire a bunurilor comune se încheie după această dată.
(2) În cazul cererilor de împărţire a bunurilor comune aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate dispune împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară examinarea motivelor temeinice