Art. 357 Noul cod civil Lichidarea comunităţii. Partajul Regimul comunităţii legale Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 2-a
Regimul comunităţii legale
Art. 357
Lichidarea comunităţii. Partajul
(1) În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor.
(2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.
(3) Dispoziţiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 356 Noul cod civil Efectele încetării regimului... | Art. 358 Noul cod civil Partajul în timpul regimului... → |
|---|
Citește mai mult
pierde locuinta datorita unui imprumut facut de el in iulie 2011 despre care am aflat acum .Valoare 28.346,63 lei,care reprezinta credit restant,dobanzi aferente creditului,data in CAMERA DE CONSILIU din martie 2017.Acum a disparut de acasa din 10 august 2017,perioada in care mi-au venit giranti si alte persoane pagubite amenintandu-ma.Am fost nevoita sa cer ajutorul Politiei.N-am cerut partaj considerand ca va veni acasa si vom face UN PARTAJ de COMUN ACORD sa-si poata plati datoriile.Dar n-a mai raspuns la telefon si la mesaje,cu toate ca i-am trimis mesaje sa-l anunt ca a venit de 2 ori de la Tribunal COMUNICARE ADRESA si SUB SANCTIUNEA DECADERII DIN DREPTUL DE A MAI DEPUNE PROBE SI DIN INVOCA EXCEPTII ,avand OBLIGATIA DE A DEPUNE INTAMPINARE adresate lui.Mentinez ca sunt DEPRESIVA sub tratament psihiatric,acum cativa ani mi-am pierdut baiat de 28 ani.VA ROG DIN SUFLET AJUTATI-MA! CE TREBUIE SA FAC?!! IN SPERANTA CA VOI PRIMI UN RASPUNS ,VA MULTUMESC ANTICIPAT!- Iesirea din indiviziune in raport de totii paritii (adica de cel care a cumparat)
1. în situaţia în care reclamanta nu a solicitat, în condiţiile art. 168 C. proc. pen., în contradictoriu şi cu organul care a luat măsura, stabilirea dreptului său de coproprietate, restituirea sumelor care i se cuvin pe calea plângerii adresate procurorului (în tot cursul urmăririi penale împotriva soţului său, cu toate că avea cunoştinţă de această urmărire) sau instanţei de judecată (în tot cursul judecăţii, de la sesizarea tribunalului şi până la data când s-a soluţionat recursul), în mod corect instanţa de fond a respins cererea de ridicare a sechestrului şi de restituire a
Citește mai mult
sumelor ce revin reclamantei, pe considerentul că nu s-a urmat calea legal prevăzută. Este adevărat că în cadrul plângerii împotriva măsurii sechestrului reclamanta trebuia să solicite şi partajarea bunurilor comune, însă o asemenea acţiune trebuia soluţionată în contradictoriu cu organul care a luat măsura şi presupunea şi atacarea efectivă a actului prin care s-a luat măsura (ordonanţa emisă de procuror). Ulterior soluţionării definitive a procesului penal, măsura sechestrului nu mai poate fi atacată.Calea contestaţiei potrivit legii civile este prevăzută de art. 168 alin. (3) C. proc. pen. după soluţionarea definitivă a procesului penal, numai atunci când nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 168 alin. (1) (care reglementează calea plângerii în două situaţii: 1. împotriva măsurii asigurătorii propriu-zise şi 2. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii) cu art. 168 alin. (3) C. proc. pen. (care se referă expres la calea contestaţiei numai în privinţa măsurii aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, adică împotriva celei de a doua măsuri prevăzute la art. 168 alin. (1) C. proc. pen.] rezultă că numai în privinţa măsurii aducerii la îndeplinire a sechestrului poate fi exercitată contestaţia conform legii civile, nu şi în contra măsurii propriu-zise a sechestrului, în condiţiile în care reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 169 şi art. 168 C. proc. pen., sumele obiect al litigiului au fost confiscate definitiv în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. (confiscare care se dispune atunci când bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni, nu se restituie persoanei vătămate sau nu serveşte la despăgubirea acesteia, fiind indiferent dacă bunul astfel dobândit de autorul infracţiunii devine prin comiterea faptei infracţionale bunul său propriu sau bunul său comun), în mod corect instanţa de fond a respins cererea de ridicare a sechestrului şi de restituire a sumelor solicitate de reclamantă, fiind fără relevanţă la adoptarea măsurii confiscării speciale că sumele provenite din infracţiunile reţinute în sarcina pârâtului au devenit bunuri comune, întrucât s-au dobândit în timpul căsătoriei, atât timp cât reclamanta nu a fost parte vătămată (ceea ce presupunea să fie proprietara sumelor anterior comiterii infracţiunilor de soţul său) (Trib. Bistriţa-Ndsăud, s. I civ., dec. nr. 87/A/2011, nepublicată).
2. Partajarea bunurilor comune presupune stabilirea cotei-părţi a fiecărui soţ
Citește mai mult
din masa bunurilor comune. în favoarea soţilor operează prezumţia relativă a contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune. Prezumţia fiind relativă, poate fi răsturnată prin dovada contrară, în sensul că soţul care pretinde o contribuţie mai mare trebuie să facă această dovadă.3. în vederea stabilirii cotelor fiecărui soţ se iau în considerare împrejurări ca: veniturile realizate de fiecare dintre soţi, munca depusă de soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, durata separaţiei în fapt a soţilor, conduita risipitoare a unuia dintre soţi etc. Atunci când unul dintre soţi nu prestează muncă remunerată pentru a se putea ocupa de întreţinerea gospodăriei, această activitate constituie contribuţie proprie la dobândirea bunurilor comune.
4. în acelaşi timp, partajul presupune şi stabilirea cotei-pârţi a soţilor la îndeplinirea obligaţiilor comune. Şi în această privinţă operează prezumţia relativă a contribuţiei egale, care poate fi răsturnată prin proba contrară, aceea că un soţ a avut o contribuţie mai mare la îndeplinirea obligaţiilor comune. în privinţa obligaţiilor asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea copiilor, răspunderea soţilor este solidară.
5. Sunt supuse partajului bunurile comune existente la momentul împărţelii. în privinţa valorii bunurilor de împărţit, se are în vedere valoarea de la data partajului, şi nu de la data intrării în comunitate. Se are în vedere valoarea de circulaţie a bunurilor supuse împărţelii.
6. Astfel, valoarea terenurilor se stabileşte în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: categoria de folosinţă, ramul de cultură, importanţa social-economică, calitatea şi proprietăţile solului, relief, gradul de fertilitate, poziţia faţă de localităţi, faţă de mijloacele de comunicaţie, gradul de înclinare, preţul practicat în zonă, posibilitatea amplasării de construcţii etc. Valoarea construcţiilor se stabileşte în funcţie de materialele de construcţie utilizate, finisaje, locul situării, gradul de seismicitate, starea construcţiei, distanţa faţă de reţelele de apă, canal, gaz, electricitate, preţurile practicate în zonă pentru construcţii similare (/. Leş, Codul de procedura civila. Comentariu pe articole, ed. a lll-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 1382).
7. Textul art. 6739 C. proc. civ. indică câteva elemente de care trebuie să se ţină seama la formarea şi atribuirea loturilor, şi anume: acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri, cu acordul coproprietarilor. înşiruirea nu este limitativă, instanţa putând ţine seama şi de alte aspecte, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze, cum ar fi: utilizarea îndelungată a bunului de unul din copărtaşi; nevoia mai mare a unui copărtaş de bunul supus partajului; imposibilitatea unui copărtaş de a-şi procura un asemenea bun; necesitatea protejării terţului de bună-credinţă dobânditor al unui bun aflat în proprietate comună, prin includerea bunului în lotul înstrăinătorului; necesitatea protejării creditorilor prin includerea bunului în lotul debitorului, pentru a se asigura posibilitatea urmăririi bunului.
8. în cazul în care bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri, expres şi limitativ prevăzute de art. 676 alin. (2) NCC: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
9. Competenţa soluţionării acţiunii de partaj revine instanţei de tutelă [judecătoria, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.) în a cărei rază teritorială se află imobilul, dacă printre bunurile de partajat sunt imobile, sau instanţa de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se află domiciliul soţului pârât chemat în judecată, dacă partajul priveşte numai bunuri mobile.