Art. 360 Noul cod civil Regimul bunurilor Regimul separaţiei de bunuri Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 3-a
Regimul separaţiei de bunuri
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA a 3-a
Regimul separaţiei de bunuri
Art. 360
Regimul bunurilor
(1) Fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.
(2) Prin convenţie matrimonială, părţile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcţie de masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanţa de participare. Dacă părţile nu au convenit altfel, creanţa de participare reprezintă jumătate din diferenţa valorică dintre cele două mase de achiziţii nete şi va fi datorată de către soţul a cărui masă de achiziţii nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.
| ← Art. 359 Noul cod civil Convenţiile contrare regimului... | Art. 361 Noul cod civil Inventarul bunurilor mobile Regimul... → |
|---|
Citește mai mult
garsoniera.Noi locuim in Germania si mereu am dat banii mei lui si a fost cu scopul sal ajut sa cumpere casa pentru noi.Am dreptul sa dau in instanta pentru acest contract de separare a bunurilor ? Va multumesc anticipat, astept raspuns dumneavoastră pe Email .2. Un asemenea regim are următoarele avantaje: asigură o independenţă patrimonială a soţilor; asigură protecţia soţilor în cazul ivirii unui pasiv substanţial, în sensul că soţul celui care a contractat în timpul căsătoriei anumite datorii nu va fi obligat să
Citește mai mult
plătească aceste datorii; se evită partajul bunurilor. Un astfel de regim poate fi avantajos în cazul persoanelor care se recăsătoresc şi au copii rezultaţi din căsătorii anterioare sau în cazul profesioniştilor implicaţi în afaceri ce presupun un mare risc profesional.3. Evident, regimul prezintă şi dezavantaje, în sensul că soţii sunt nevoiţi să-şi ţină evidenţa bunurilor lor şi a datoriilor contractate între ei. Totodată, acest regim este uneori injust în privinţa soţului care nu realizează venituri dintr-o activitate profesională, însă se ocupă de gospodărie şi de creşterea copiilor. Un astfel de soţ, dacă rămâne văduv, beneficiază de mai puţine bunuri decât ar fi beneficiat în cazul în care soţii erau căsătoriţi sub regimul comunităţii legale de bunuri.
4. S-a considerat că un asemenea regim este întrebuinţat în special de cei avuţi, de recăsătoriţi, cu moştenitori din alte mariaje (P.Gh. Gheorghiu, Regimul matrimonial legal din punct de vedere al unificării legislative. Studiu de drept natural şi comparat, teză de doctorat juridic. Institutul de Arte Grafice şi Editură „îndreptarea", Bucureşti, 1930, p. 20).
5. Prin convenţie matrimonială încheiată sub forma actului autentic notarial, cu consimţământul părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi cu conţinut predeterminat, soţii pot opta pentru regimul separaţiei de bunuri.
6. Sub acest regim, soţii pot avea numai bunuri proprii şi bunuri comune pe cote-părţi. Ei nu vor avea niciodată bunuri comune în devălmăşie.
7. Sub acest regim, fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei şi a bunurilor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată. Ca atare, nu are relevanţă data dobândirii bunurilor şi nici caracterul oneros sau gratuit al dobândirii bunului.
8. Bunul achiziţionat de un soţ pe numele său va fi bun propriu, proprietate a sa exclusivă, chiar dacă achiziţionarea s-a făcut cu banii celuilalt soţ. în această situaţie, soţul proprietar datorează celuilalt soţ sau urmaşilor acestuia valoarea bunului achiziţionat. Soţul care a contribuit cu bani la achiziţionarea bunului de celălalt soţ este doar titularul unui drept de creanţă pentru suma împrumutată, şi nicidecum al unui drept de proprietate.
9. în schimb, bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părţi, conform art. 362 alin. (1) NCC.
10. în regimul separaţiei de bunuri, fiecare soţ este titularul unui patrimoniu propriu şi distinct, exercitând asupra acestuia toate atributele dreptului de proprietate - posesie, folosinţă, dispoziţie. Datoriile asumate sunt personale.
11. Regimul separaţiei de bunuri nu exclude ideea de coproprietate. Nimic nu împiedică soţii să dobândească un bun împreună, ei devenind proprietari pe cote-părţi. însă, în caz de neînţelegere, caracterul de bun proprietate pe cote-părţi trebuie probat de soţi, el nu se prezumă.
12. Prin derogare de la regimul separaţiei de bunuri şi de la cel al comunităţii legale, alin. (2) al textului analizat instituie un regim mixt, ce îmbină regimul separaţiei de bunuri cu regimul comunităţii legale, cunoscut sub denumirea de regimul participării la achiziţii. Conform acestui regim, cât timp soţii sunt căsătoriţi se consideră că ei sunt căsătoriţi sub regimul separaţiei de bunuri. Ulterior încetării regimului matrimonial ca urmare a încetării căsătoriei, intervine regimul comunităţii legale. Acest regim al participării la achiziţii nu constituie un regim distinct de bunuri, ci doar o variantă a regimului separaţiei de bunuri.
13. Textul amintit recunoaşte părţilor posibilitatea ca, prin convenţie matrimonială, să stipuleze clauze privind lichidarea regimului separaţiei de bunuri în funcţie de masa de
bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanţa de participare. într-o asemenea situaţie, dacă părţile nu au convenit altfel, creanţa de participare reprezintă jumătate din diferenţa valorică dintre cele două mase de achiziţii nete şi va fi datorată de către soţul a cărui masă de achiziţii nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.
14. Textul nu are în vedere bunurile comune, ci expresia valorica a sporului obţinut de fiecare soţ la dobândirea bunurilor sale. Este vorba practic de un calcul pentru a se stabili cu cât s-a îmbogăţit sau s-a însărăcit fiecare soţ pe durata căsătoriei.
15. Ceea ce se are în vedere este masa netâ de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, care se obţine prin diferenţa dintre valoarea patrimoniului iniţial al fiecărui soţ şi valoarea patrimoniului final al fiecăruia dintre aceştia. Calculul diferenţei se face pentru fiecare soţ în parte. Din valoarea mai mare a unuia dintre soţi, rezultată în urma diferenţei calculate aşa cum s-a arătat mai sus, se scade valoarea mai mică a celuilalt soţ, iar diferenţa se divide la 2 şi aceasta reprezintă creanţa de participare.
16. Spre exemplu, X şi Y sunt soţi şi au ales regimul separaţiei de bunuri. La desfacerea căsătoriei patrimoniul lui X are valoarea de 10.000 lei, iar patrimoniul lui Y de 5.000 lei. Diferenţa dintre cele două mase de achiziţii nete este de 5.000 lei. Raportat la această diferenţă, se calculează creanţa de participare, care este 1/2 din 5.000 lei, respectiv 2.500 lei. Această sumă va trebui să fie plătită de X lui Y.
17. Există posibilitatea ca soţii să prevadă în convenţia matrimonială un procent mai mare sau mai mic din diferenţa valorică dintre masele nete de achiziţii ale soţilor, care să reprezinte creanţa de participare. Aceasta este de jumătate, conform art. 360 alin. (2) NCC, numai dacă părţile nu au convenit altfel, adică nu au stipulat în cuprinsul convenţiei matrimoniale un alt procent (mai mare sau mai mic).
18. Ea se va plăti, în bani sau în natură, de soţul a cărui masă netă de achiziţie este mai mare.
– fiecare dintre soţi este proprietar al bunurilor dobândite în nume propriu în timpul căsătoriei şi al bunurilor proprii;
– inventarul este un act autentic separat şi se comunică obligatoriu la Registrul naţional notarial al regimurilor
matrimoniale, odată cu convenţia, înscriindu-se într-o singură poziţie la Infonot;
– când se face în aceeaşi zi cu convenţia, inventarul trebuie să primească primul număr de autentic, iar convenţia al
Citește mai mult
doilea număr de autentic;– dacă se fac două inventare, acestea privesc momente diferite şi au conţinut diferit:
– inventarul bunurilor mobile proprii se poate face în orice moment înainte de încheierea căsătoriei;
– după încheierea căsătoriei, se poate face inventarul bunurilor mobile dobândite în timpul separaţiei;
– toate inventarele, indiferent de momentul realizării lor, se comunică obligatoriu la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale;
– în regimul matrimonial al separaţiei de bunuri, daca soţii dobândesc împreună (amândoi) bunuri, acestea le aparţin în
coproprietate, pe cotele-părţi stabilite de către aceştia.