Art. 388 Noul cod civil Acordarea despăgubirilor Efectele divorţului Desfacerea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Efectele divorţului
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Efectele divorţului
Art. 388
Acordarea despăgubirilor
Distinct de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzut la art. 390, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ.
| ← Art. 387 Noul cod civil Opozabilitatea faţă de terţi Efectele... | Art. 389 Noul cod civil Obligaţia de întreţinere Efectele... → |
|---|
Citește mai mult
actele de divort ....am poze cum ia trimis banii la mama lui si cum o vorbit cu fosta...si am poze si cum ma jignit ....doresc un sfat ce pot face.Citește mai mult
dar acum nu îmi mai este frică și mă ceartă și fetele sa l dau in judecata sim-am interesat nu mai poate să-mi facă ceva la fete că au trecut de 16ani țin să menționez că una din fetițe este cu dizabilități și nu ne-a ajutat deloc iar sor-sa nu a muncit niciodată și cumnata-su și au vreo patru copii .Ce sfaturi îmi dați ,ce as putea sa fac pentru că această relație e toxica și pentru copii mei .1. Norma recunoaşte dreptul soţului inocent de a solicita de la soţul vinovat de destrămarea relaţiilor de căsătorie despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin desfacerea căsătoriei.
2. Despăgubirile care pot fi acordate în temeiul acestei norme sunt distincte de prestaţia compensatorie reglementată de art. 390 NCC.
3. Un asemenea drept este recunoscut numai soţului care nu este culpabil de
Citește mai mult
destrămarea căsătoriei, fiind o aplicaţie particulară a principiului răspunderii civile delictuale consacrat de art. 1349 alin. (1) şi (2) NCC. Ca atare, numai acest soţ poate fi titularul dreptului la despăgubiri, creditor al obligaţiei de plată.4. Obligaţia de plată a despăgubirii, deci calitatea de debitor, aparţine numai soţului exclusiv culpabil de desfacerea căsătoriei.
5. Ca atare, dreptul la despăgubiri nu poate fi recunoscut decât în cazul divorţului din culpă, atunci când se stabileşte culpa exclusivă a unuia dintre soţi în destrămarea relaţiilor de căsătorie.
6. Acordarea acestui drept presupune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: a) divorţul să se fi pronunţat din culpa exclusivă a soţului chemat în judecată în cadrul acţiunii în despăgubiri; b) soţul reclamant să fi suferit un prejudiciu ca urmare a desfacerii căsătoriei; c) prejudiciul trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, nereparat, în strânsă legătură cu desfacerea căsătoriei.
7. în cadrul acţiunii în despăgubiri calitatea de reclamant aparţine soţului inocent, care poate fi reclamantul din acţiunea principală de divorţ, în cazul în care căsătoria s-a desfăcut din vina pârâtului ori pârâtul din acţiunea principală de divorţ, atunci când căsătoria s-a desfăcut din vina exclusivă a reclamantului, în baza cererii reconvenţionale formulate în acest sens de pârât.
8. Conform textului analizat, prejudiciul trebuie să fie cauzat prin desfacerea căsătoriei. Aşadar, orice altă pagubă suferită de soţul inocent, care nu este urmarea directă a desfacerii căsătoriei nu poate fi reparată în baza acestui temei.
9. Credem că prin sintagma „prejudiciu prin desfacerea căsătoriei" se are în vedere numai prejudiciul suferit ca efect direct al desfacerii căsătoriei, al pierderii statutului de persoană căsătorită. Prin acordarea de despăgubiri se urmăreşte a se asigura soţului inocent posibilitatea de a beneficia şi după desfacerea căsătoriei de condiţii de viaţă apropiate de standardele avute în perioada căsătoriei sale. Ca atare, nu poate fi reclamat pe acest temei, spre exemplu, prejudiciul material suferit de soţul inocent pe parcursul căsătoriei ca urmare a violenţelor exercitate asupra sa de celălalt soţ, violenţe care, în final, au dus la desfacerea căsătoriei.
10. Prejudiciul suferit trebuie dovedit, dovada putându-se realiza cu orice mijloc de probă.
11. în lipsa unei menţiuni privitoare la natura prejudiciului, apreciem că poate fi reparat atât prejudiciul material, cât şi cel moral.
12. în general, apreciem că în practică cererile de acordare de despăgubiri vor viza preponderent acoperirea prejudiciului moral suferit. Poate constitui prejudiciu moral, ce reclamă reparaţie, trauma emoţională suferită de soţul inocent ca urmare a schimbării statutului, a neplăcerilor create de lupta pentru custodia copilului, starea de singurătate în care se găseşte soţul după o căsătorie de lungă durată, pierderea parohiei de preot, afectarea imaginii unui om politic aflat în plină campanie electorală (D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 243). Relaţiile care se construiesc în timpul vieţii rămân întipărite în fiecare partener. Fiecare păstrează ceva din celălalt în el şi, la rândul său, proiectează asupra celuilalt o parte din el. Desfacerea acestor legături nu se poate face de pe o zi pe alta, ci necesită un veritabil travaliu psihologic, în profunzime şi cu foarte multă răbdare, asupra propriei persoane.
13. Prejudiciul de natură materială este mai rar întâlnit cu titlu de cauză a cereriiîn despăgubire, dat fiind faptul că neajunsurile de ordin material (cum ar fi, spre exemplu, pierderea bănească suferită de soţul inocent nevoit să se prezinte la fiecare termen de judecată, în cazul în care este salariat şi a fost concediat de angajator, pierzându-şi astfel salariul realizat lunar; cheltuielile ocazionate de diferite investigaţii medicale, de tratamentele medicale impuse din cauza traumei suferite de soţul nevinovat ca urmare a divorţului, care a dus la îmbolnăvirea sa fizică sau mentală) pot fi reparate pe calea prestaţiei compensatorii recunoscute de art. 390 NCC.
14. Conform doctrinei, poate constitui prejudiciu material pierderea unui contract pe care un soţ nu l-a mai putut încheia din cauza divorţului (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 243). Poate constitui un asemenea prejudiciu, în opinia noastră, orice pagubă materială suferită de unul dintre soţi, determinată de pierderea statutului său de persoană căsătorită, dacă beneficiul pe care urma să îl obţină era în strânsă legătură cu acest statut (spre exemplu, în cazul unei cereri de creditare, statutul de persoană căsătorită generează un punctaj mai mare în evaluarea solicitantului).
15. Desigur, prejudiciul material şi moral suferit se stabileşte de la caz la caz, neexistând o reţetă comună. Despăgubirile care se acordă de instanţă trebuie însă să fie echitabile, proporţionale cu situaţia creată, serioase. Ele nu trebuie să aibă caracterul unei sancţiuni îndreptate împotriva soţului vinovat de destrămarea relaţiei de căsătorie şi nu trebuie să ducă la îmbogăţirea fără justă cauză a celui care le pretinde.
16. întrucât, conform normei analizate, instanţa de tutelă se pronunţă asupra cererii de despăgubiri prin hotărârea de divorţ, rezultă că o asemenea cerere poate fi formulată numai odată cu acţiunea de divorţ (fie ca un capăt distinct în cuprinsul cererii de divorţ, fie pe parcursul judecării cererii de divorţ). Sancţiunea neexercitării acestui drept în limitele temporale impuse atrage decăderea beneficiarului din exerciţiul acestuia.
17. Odată ce instanţa de tutelă a stabilit despăgubiri în favoarea soţului nevinovat prin hotărârea de divorţ, cuantumul acestora poate fi modificat, reevaluat, ulterior rămânerii irevocabile (definitive, în concepţia noului Cod de procedură civilă) a hotărârii de divorţ, pe considerentul, judicios reţinut de doctrină, că nu se aflăm în prezenţa unei cereri noi de despăgubiri formulate în afara limitelor temporale impuse, ci o asemenea cerere a existat, s-a formulat în intervalul de timp stabilit de lege, noua cerere fiind doar una de „ajustare" a unor drepturi deja recunoscute, câştigate (E. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 136).
18. Prevederile normei analizate sunt aplicabile în cazul în care motivele de divorţ s-au ivit după intrarea în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011).
Dispoziţiile art. 388 privind acordarea despăgubirilor sunt aplicabile în cazul în care motivele de divorţ s-au ivit după intrarea în vigoare a Codului civil.