Art. 384 Noul cod civil Drepturile soţului divorţat Efectele divorţului Desfacerea căsătoriei

Sunt o femeie de 58 de ani casatorita din anul 1986.Sunt pensionara de 2 ani la limita de varsta cu o pensie de 780 lei si de vreo 6 ani nu ma mai inteleg cu sotul.Intrebarea mea este daca in cazul unui divort (innaintat de mine) am vreo obligatie de intretinere fata de sotul meu adik daca ai voi da bani din pensie.Mentionez ca sotul meu e apt de munca si nu am copii sub 18ani in intretinere .Va rog mult de tot sa-mi da-ti si mie un raspuns. VA MULTUMESC ANTICIPAT

1. Este considerat vinovat de desfacerea căsătoriei soţul din culpa căruia s-a pronunţat divorţul.

2. Soţul vinovat de destrămarea relaţiilor de familie pierde orice drept care i-a fost recunoscut prin lege sau prin convenţie în considerarea statutului său de persoană căsătorită. Pierderea acestor drepturi operează numai atunci când se reţine culpa sa exclusivă în desfacerea căsătoriei, nu şi în ipoteza în care fie se reţine culpa comună a soţilor, fie căsătoria se desface prin acordul soţilor.

3. Suntem de părere că pierderea drepturilor nu poate avea loc nici în cazul în care divorţul se

Citește mai mult

pronunţă pe motiv de boală care împiedică desfăşurarea normală a relaţiilor de familie ori pe temeiul separaţiei în fapt a soţilor o perioadă de cel puţin 2 ani, când pârâtul se declară de acord cu cererea de divorţ sau în condiţiile art. 613lj C. proc. civ., atunci când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale.

4. în planul relaţiilor personale, între soţi divorţul produce următoarele efecte: a) încetarea calităţii de soţ, ceea ce înseamnă că fiecare dintre foştii soţi se poate recăsători cu altcineva sau soţii se pot recăsători între ei; b) încetarea obligaţiei de sprijin moral; încetarea obligaţiei de fidelitate, a obligaţiei conjugale şi a celei de coabitare între foştii soţi; c) redobândirea de către fiecare soţ a numelui avut anterior căsătoriei, atunci când instanţa nu încuviinţează păstrarea numelui dobândit prin căsătorie ori soţii nu cad de acord în privinţa păstrării numelui, ci, dimpotrivă, se înţeleg în sensul revenirii la numele avut anterior căsătoriei (în cazul divorţului pe cale administrativă sau notarială); d) soţul vinovat de desfacerea căsătoriei nu are drept la întreţinere din partea fostului său soţ decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

5. în literatura juridică de specialitate şi în practica judiciară s-a apreciat că, ulterior desfacerii căsătoriei, soţul care a revenit la numele avut anterior căsătoriei poate solicita, pe cale administrativă, redobândirea numelui dobândit în timpul căsătoriei (C.A. Cluj, s. cont. adm., dec. nr. 116/2002, cu notă de I. Deleanu, Gh. Buta, în P.R. nr. 5/2002, p. 75).

6. Practica judiciară s-a pronunţat şi în sens contrar, conform căruia hotărârea de divorţ prin care s-a dispus ca soţia să-şi reia numele de familie avut anterior căsătoriei se impune cu autoritate de lucru judecat, în sensul că nu se mai poate repune în discuţie, în cadrul unei proceduri contencioase, redobândirea de către soţie a dreptului de a purta în viitor numele avut în timpul căsătoriei (C.S.J., s. cont. adm., dec. nr. 3360/2000, în D. Tiţian, A. Constantin, M. Cîrstea p. 107). în susţinerea acestei soluţii, s-a apreciat că cererea soţiei de a i se atribui numele purtat în timpul căsătoriei, pierdut ca efect al desfacerii acesteia, pe un alt temei de drept, Decretul nr. 975/1968 (în prezent abrogat prin O.G. nr. 41/2003 - s.n.) constituie, în ultimă analiză, o eludare a legii, fundamentând un abuz de drept.

7. în ceea ce ne priveşte, în condiţiile legislative actuale (O.G. nr. 41/2003), ţinând seama de faptul că motivele temeinice care justifică admiterea unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă, indicate în cuprinsul art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 41/2003, au caracter enunţiativ, şi nu limitativ, că potrivit art. 4 alin. (3) lit. e) din O.G. nr. 41/2003, consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică, este necesar numai atunci când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, în scopul de a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, suntem de părere că nimic nu împiedică admiterea unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă în sensul ca soţul care după desfacerea căsătoriei a revenit la numele avut anterior căsătoriei să dobândească numele avut în timpul căsătoriei, atât timp cât titularul unei asemenea cereri face dovada existenţei unor motive temeinice asimilate celor enunţate exemplificativ de textul art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 41/2003, iar cerinţele acestui act normativ sunt îndeplinite.

8. Divorţul nu are consecinţe directe asupra partajării bunurilor comune, asupra cotelor cuvenite fiecărui devălmaş, care urmează a fi stabilite potrivit contribuţiei reale, efective la dobândirea bunurilor comune.