Art. 488 Noul cod civil Îndatoririle specifice Drepturile şi îndatoririle părinteşti

Art. 488

Îndatoririle specifice

(1) Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.

(2) În acest scop, părinţii sunt obligaţi:

a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;

b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;

c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului;

d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Comentarii despre Art. 488 Noul cod civil Îndatoririle specifice Drepturile şi îndatoririle părinteşti

Denisa Nelson 15.01.2014

Legislaţie conexă: art. 32 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (M. Of. nr. 557/2004).

JURISPRUDENŢĂ

Curtea a constatat pasivitatea autorităţilor în cazul unor abuzuri sexuale şi fizice asupra unor minori, în condiţiile în care, ţinând seama de situaţia de fapt - condamnarea pentru infracţiuni sexuale grave şi cu caracter repetat, stările psihice necorespunzătoare ale copiilor, fugă de acasă, încercare de sinucidere, rapoarte sociale privind continuarea coabitării mamei cu autorul agresiunilor şi prezenţa sa la domiciliul copiilor -, serviciile sociale nu

Citește mai mult

au reuşit să ia măsuri pentru identificarea exactă a problemei şi, potenţial, pentru a preveni viitoare abuzuri, mai ales că unii copii prezentau tulburări de comportament şi existau indicii că agresorul nu respectă interdicţia de a locui împreună cu victimele, neexistând o colaborare între autorităţile şcolare şi cele sociale, nici între acestea din urmă şi cele medicale. Articolul 3 din Convenţie, care este incident în cauză, nu cere să se demonstreze că, dacă s-ar fi luat anumite măsuri, relele tratamente nu s-ar fi produs, ci o omisiune în luarea măsurilor care în mod rezonabil se pot pretinde autorităţilor este suficientă pentru angajarea răspunderii statului. Pentru Curte sunt suficiente lipsa investigaţiilor, absenţa comunicării şi cooperării între autorităţile competente, care au avut o influenţă semnificativă asupra evoluţiei evenimentelor, iar o gestionare corectă şi efectivă a răspunderilor lor ar fi putut, în mod rezonabil, cel puţin să minimizeze riscul sau daunele suferite (C.E.D.O., E. şi alţii c. Regatului Unit, 26 noiembrie 2002, www.echr.coe.int).

Răspunde