Art. 486 Noul cod civil Neînţelegerile dintre părinţi Dispoziţii generale

JURISPRUDENŢĂ

1. Cererile care au ca obiect rezolvarea raporturilor personale dintre părinţi şi copiii minori sunt, prin însăşi semnificaţia lor particulară, cereri ce trebuie soluţionate cu celeritate, date fiind importanţa condiţiilor de creştere şi educare a minorilor şi necesitatea respectării interesului superior al acestora. Interesul superior al minorului presupune ca acesta să crească în mod efectiv alături de unul dintre părinţi, în condiţii materiale şi morale adecvate vârstei, preocupărilor şi doleanţelor minorului. în aprecierea acestui interes este relevantă situaţia de fapt

Citește mai mult

actuală a minorului, respectiv plecarea părintelui, căruia i s-a încredinţat minorul, în altă ţară, deşi avea obligaţia creşterii minorului şi, corelativ, sesizarea îndreptăţită a celuilalt părinte că minorul, aflat în prezent în grija bunicilor materni, nu are asigurate toate condiţiile pentru o creştere, supraveghere, educaţie corespunzătoare, fapt care ar putea avea repercusiuni negative asupra creşterii, dezvoltării fizice şi psihice, educaţiei minorului (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 1040/2007)

2. Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, iar măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor, inclusiv programul în cadrul căruia părintele păstrează legături personale cu minorul, pot fi luate de comun acord, dar, dacă nu se ajunge la un acord, părintele în drept să păstreze aceste legături se poate adresa instanţei. Stabilirea programului de vizitare a copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport cu interesele copilului, dar în exercitarea lui părintele nu trebuie să fie stânjenit de prezenţa celuilalt părinte (C.A. laşi, dec. civ. nr. 113/1998)

3. Deşi există relaţii tensionate între părinţi, cu efecte negative asupra stabilităţii emoţionale a minorului, acest fapt nu poate afecta încurajarea unor legături personale între tată şi minoră, cu atât mai mult cu cât din probe rezultă nu numai atitudinea culpabilă a acestuia, ci şi lipsa de cooperare a mamei minorei (C.A. Timişoara, dec. civ. nr. 984/2008, portal.just.ro).

4. Chiar dacă minorul s-a aflat în grija exclusivă a mamei în ultimii ani şi nu a menţinut o legătură stabilă cu tatăl său, nu s-a stins dreptul părintelui şi, în aceeaşi măsură, al minorului de a avea o relaţie firească, afectivă cu tatăl său. Faptul că mijloacele de trai ale tatălui sunt mai modeste nu poate să constituie motiv pentru respingerea cererii de a-l lua pe minor în domiciliul său în perioada vacanţelor de iarnă şi de vară, nici în situaţia în care minorul locuieşte cu mama în străinătate (C.A. Craiova, s. civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 139/2009, în B.J. 2009)

5. Pentru a fi posibile crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal (C.A. Galaţi, s. civ., dec. civ. nr. S60/R/2009, în B.J. trim. IV/2009)

6. în caz de tensionare a relaţiilor dintre soţi şi având în vedere stresul provocat de destrămarea familiei, este absolut necesară realizarea consilierii psihologice a copiilor pentru dezvoltarea echilibrată a acestora, din toate punctele de vedere (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 2332/2006, în Sintact).