Art. 63 Noul cod civil Intervenţiile asupra caracterelor genetice Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente

Art. 63

Intervenţiile asupra caracterelor genetice

(1) Sunt interzise orice intervenţii medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenţei persoanei, cu excepţia celor care privesc prevenirea şi tratamentul maladiilor genetice.

(2) Este interzisă orice intervenţie având drept scop crearea unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte, precum şi crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.

(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.

Comentarii despre Art. 63 Noul cod civil Intervenţiile asupra caracterelor genetice Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente

Boghean Emilia 23.11.2021

Doresc sa nu fiu fortata eu si familia mea,sa participam la acest experiment!

Răspunde

MelaniaB 11.01.2014

1. Pe plan european a fost adoptată, la 4 aprilie 1997, la Oviedo, Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi ale medicinei, „Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina", care consacră, în art. 2, principiul întâietăţii fiinţei umane. Aceasta înseamnă că „interesele şi bunăstarea fiinţei umane trebuie să primeze asupra intereselor singulare ale societăţii sau ale ştiinţei".

2. Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina precizează, în art. 13, că nu sunt posibile intervenţiile asupra genomului uman decât în

Citește mai mult

scopuri preventive, diagnostice sau terapeutice şi cu condiţia să nu aibă drept scop introducerea unei modificări în genomul descendenţilor. Utilizarea tehnicilor de asistenţă medicală pentru reproducere nu este admisă pentru a alege sexul copilului care urmează să se nască, decât în scopul de a evita o boală gravă ereditară legată de sex.

3. Principiile enunţate de Convenţia de la Oviedo în art. 1 sunt dezvoltate în cadrul protocoalelor adiţionale, respectiv: Protocolul privind interdicţia donării umane (Paris, 12 ianuarie 1998), Protocolul adiţional privind transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană (Strasbourg, 24 ianuarie 2002), Protocolul adiţional privind cercetarea biomedicală (Strasbourg, 25 ianuarie 2005) şi Protocolul adiţional privind testele genetice medicale (Strasbourg, 8 iunie 2007).

4. Protocolul privind interdicţia donării umane interzice donarea umană reproductivă, adică orice intervenţie artificială a omului în procedeele reproductive naturale, prin care se urmăreşte crearea unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte. Prin „fiinţă umană genetic identică unei alte fiinţe umane" se înţelege, potrivit art. 1 din Protocol, o fiinţă umană care are în comun cu o altă fiinţă umană ansamblul genelor nucleare.

5. Clonarea poate fi definită ca o dublare voluntară a unei fiinţe umane, respectiv provocarea artificială a formării unui embrion uman purtător al aceloraşi informaţii genetice ca un alt embrion, făt, fiinţă umană în viaţă sau decedată. Transferul patrimoniului ereditar al unei persoane la o viitoare fiinţă umană constituie o violare gravă a demnităţii umane, având în vedere că fiecare persoană are dreptul de a fi o entitate unică, şi nu o copie a unei alte persoane (A.T. Moldovan p. 265).

6. Justificarea bioetică a interzicerii donării fiinţei umane este făcută, în primul rând, prin faptul că clonarea artificială a fiinţei umane este o ameninţare la adresa identităţii umane, deoarece periclitează protecţia împotriva predeterminării constituţiei genetice umane de către un terţ. în al doilea rând, demnitatea umană este periclitată de instrumentalizarea fiinţei umane prin clonarea artificială. în al treilea rând, este în interesul protecţiei drepturilor omului şi demnităţii promovarea recombinării naturale aleatorii a genelor umane (S. Guţan, Reproducerea umană asistată medical şi filiaţia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 45).

7. Reproducerea umană asistată medical poate permite unele derapaje, deoarece, pe de o parte, în aceste practici pot fi produşi mai mulţi embrioni, iar unii dintre ei ajung să facă obiectul unor experimente medicale, iar, pe de altă parte, răspunde unor dorinţe, în sensul că se poate alege, printre altele, chiar şi sexul copilului (S. Guţan p. 187).

Răspunde

sandu radu 26.12.2013

Legislaţie conexă:

Art. 3 alin. (2) lit. d) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(J. Of. nr. C303 din 14.12.2007. p. 1).

Dreptul la integritate al persoanei

(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:
(a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;
(c) interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca

Citește mai mult

atare, ca sursă de profit;
(d) interzicerea clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii.

Răspunde

MelaniaB 11.01.2014

Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi ale medicinei, „Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina", şi Protocoalele sale adiţionale, ratificată de România prin Legea nr. 17/2001 (M. Of. nr. 103/2001).

Răspunde