Art. 61 Noul cod civil Garantarea drepturilor inerente fiinţei umane Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice
Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice
Art. 61
Garantarea drepturilor inerente fiinţei umane
(1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.
(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.
| ← Art. 60 Noul cod civil Dreptul de a dispune de sine însuşi... | Art. 62 Noul cod civil Interzicerea practicii eugenice... → |
|---|
Citește mai mult
Bucureşti, 2008, p. 81). Şi Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, consacră expressis verbis dreptul la viaţă al omului: „Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar".2. Dreptul la integritate fizică şi psihică are ca scop protecţia persoanei împotriva oricăror atingeri aduse integrităţii sale, atât de autorităţile statului, cât şi de alte persoane. Respectul dreptului la integritate fizică şi psihică presupune interzicerea expresă a torturii, precum şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.
3. Garanţia protecţiei dreptului la viaţă nu se extinde şi asupra dreptului la condiţii de viaţă decente, la dreptul la un anumit nivel de trai sau la dreptul persoanei la libera dezvoltare a personalităţii sale (B. Selejan-Guţan, Protecţia europeană..., p. 81). în sens contrar: Corelativ dreptului la viaţă, statului îi revin unele obligaţii, şi anume: asigurarea unor condiţii minime de existenţă şi de viaţă decentă; protecţia mediului în care se desfăşoară viaţa; asigurarea mijloacelor necesare pentru ocrotirea sănătăţii cetăţeanului. Elementele definitorii ale dreptului la viaţă se concretizează, în primul rând, prin faptul că nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar. Dreptul la viaţă are consecinţe complexe în legislaţie, şi anume: atitudinea care trebuie adoptată faţă de eugenie, incriminarea genocidului, problema avortului, modul de reglementare a transplantului de organe, admiterea sau respingerea euthanasiei (G.M. Preduca, Drepturile omului - valenţe juridice şi canonice, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 159).
4. Dreptul la ocrotirea sănătăţii este unul dintre cele mai importante drepturi social-economice. în garantarea efectivă a acestui drept, statul are obligaţia pozitivă de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, precum: eliminarea cauzelor unei sănătăţi deficitare; asigurarea de servicii de consultare şi de educare în ceea ce priveşte ameliorarea sănătăţii şi dezvoltarea simţului responsabilităţii individuale faţă de sănătate; prevenirea bolilor epidemice, endemice şi a altor boli, precum şi a accidentelor; crearea de condiţii pentru asigurarea unei asistenţe medicale corespunzătoare, inclusiv pentru persoanele defavorizate (B. Selejan-Guţan, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 153).
Art. 22 alin. (1) Constituția României
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
Dreptul la viaţă
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:
a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica
Citește mai mult
evadarea unei persoane legal deţinute.c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.
Articolul 3 CEDO
Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Articolul 2 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
Dreptul la viaţă
(1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.
Articolul 3 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:
(a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;
(c) interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;
(d) interzicerea clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii.
Articolul 4 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
Art. 6 parag. 1 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
1. Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit
prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar