Art. 60 Noul cod civil Dreptul de a dispune de sine însuşi Dispoziţii comune Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 60
Dreptul de a dispune de sine însuşi
Persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
| ← Art. 59 Noul cod civil Atributele de identificare Dispoziţii... | Art. 61 Noul cod civil Garantarea drepturilor inerente fiinţei... → |
|---|
1. Morala publică, înţeleasă sub aspectul normelor de comportare socială a individului în manifestările şi exprimările sale sub orice formă, îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi pentru că împiedică educaţia tinerelor generaţii în respectul faţă de valorile morale ale societăţii. „Morala publică" şi „bunele moravuri" sunt valori fundamentale, consacrate
Citește mai mult
de Constituţie. Drepturile şi libertăţile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Noţiunile „morală publică" şi „bune moravuri" au un conţinut variabil de la o colectivitate la alta, de la o epocă la alta. în toate cazurile însă există o limită a toleranţei manifestărilor a cărei încălcare este inadmisibilă şi la această accepţiune a termenilor se referă legea penală (C.C., dec. nr. 19/2005, M. Of. nr. 153/2005, apud T. Toader, Constituţia României reflectată în jurisprudenţă constituţională, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 108).2. Prin „persoană fizică îndreptăţită să dispună de ea însăşi şi fără a încălca drepturile şi libertăţile altora" legiuitorul constituant a avut în vedere persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu şi experienţă de viaţă, care are posibilitatea de a-şi valorifica acest drept în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce nu se regăseşte în persoana unui minor, lipsit de capacitate de exerciţiu (C.C., dec. nr. 1287/2009, M. Of. nr. 767/2009, apud T. Toader p. 97).
3. Autorităţile au obligaţia de a nu ignora consecinţele juridice ale schimbării de sex a unei persoane. Curtea a considerat că, prin refuzul de a-i acorda rambursarea sumelor plătite, statul şi-a violat obligaţia pozitivă de a proteja viaţa privată a unei persoane, în condiţiile în care identitatea sexuală este unul dintre aspectele cele mai intime ale vieţii private. Curtea a considerat că prin acest refuz autorităţile au ignorat consecinţele juridice ale schimbării de sex.
Fără a avea la dispoziţie informaţii de natură medicală, instanţele au edictat acest refuz, ceea ce Curtea a considerat un act disproporţionat (C.E.D.O., Van Kuck c. Germaniei, 12 iunie 2003, www.jurispruden tacedo. com).
Citește mai mult
ţesuturi sau organe nu este un aspect al dreptului de dispoziţie, privit ca atribut al dreptului de proprietate, ci o manifestare a drepturilor personalităţii, care sunt limitate de ordinea publică şi bunele moravuri (S. Cercel, Consideraţii privind dreptul asupra propriului corp, în R.S.J. nr. 3/2009, p. 8-9).2. Deşi într-o mare măsură fiecare individ este stăpânul corpului său, dreptul persoanei asupra propriului corp cunoaşte limitări impuse de necesitatea respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri, măsura ei fiind dată finalmente de lege (ca exemple de limitări ale dreptului fiecărei persoane asupra propriului corp amintim: sterilitatea ireversibilă, mutilările voluntare pentru a încasa o indemnizaţie de asigurare, operaţiile chirurgicale destinate a modifica sexul) (A.T. Moldovan, Tratat de drept medical, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 185).
Art. 26 alin. (2) Constituția României
Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Dreptul la viaţă
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:
a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
b) pentru a efectua o
Citește mai mult
arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute.c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.