Art. 807 Noul cod civil Separaţia bunurilor administrate Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar Regimul juridic al administrării
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Regimul juridic al administrării
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar
Regimul juridic al administrării
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar
Art. 807
Separaţia bunurilor administrate
Administratorul este obligat să ţină o evidenţă a bunurilor sale proprii distinctă de cea a bunurilor preluate în administrare. Această obligaţie subzistă şi în cazul în care, la preluarea bunurilor beneficiarului administrării, nu a fost întocmit un inventar.
| ← Art. 806 Noul cod civil Interdicţia dobândirii de drepturi în... | Art. 808 Noul cod civil Interdicţia folosirii bunurilor... → |
|---|
► art. 140, art. 804 NCC;
► art. 1313 CCQ.
1. O manifestare concretă a obligaţiei de loialitate şi de evitare a conflictului de interese este obligaţia administratorului de o ţine o evidenţă o bunurilor proprii, separată de cea a bunurilor pe care le administrează, tocmai pentru a nu se putea confunda nicio clipă bunurile proprii cu cele pe care le administrează. Totodată, chiar dacă la data instituirii administratorului nu s-a întocmit un inventar al bunurilor pe care le administrează, acesta are obligaţia de a efectua un inventar al bunurilor proprii.
2. în materia tutelei,
Citește mai mult
potrivit art. 140 NCC, după numirea tutorelui, în prezenţa acestuia şi a consiliului de familie, un delegat al instanţei de tutelă va efectua un inventar al bunurilor minorului, la locul unde acestea se află, inventar ce va fi aprobat de instanţa de tutelă, iar înainte de efectuarea inventarului, tutorele nu va putea face decât acte de conservare şi de administrare a bunurilor minorului. Totodată, cu aceeaşi ocazie, atât tutorele, cât şi membrii consiliului de familie sunt obligaţi să anunţe creanţele pe care le au faţă de minor şi care vor fi consemnate în procesul-verbal de inventariere.Spre deosebire de administrare, în cazul căreia legea nu prevede constituirea unei aşa-zise mase patrimoniale de administrare, aceasta constituindu-se în fapt printr-o simplă evidenţă a administratorului, în cazul fiduciei separaţia masei patrimoniale fiduciare de activul propriu al fiduciarului este recunoscută prin lege şi se determină prin contractul de fiducie
Citește mai mult
sub sancţiunea nulităţii absolute.În plus, faţă de această formalitate a evidenţierii bunurilor, impusă în mod obligatoriu de lege, despre care am menţionat mai sus, administratorul mai poate fi obligat, în anumite condiţii, să întocmească un inventar, să furnizeze garanţii pentru buna executare a obligaţiilor sale, să subscrie o poliţă de asigurare.
Potrivit art. 818 Cod civil obligaţia administratorului cu privire la inventar, garanţii şi asigurare există în sarcina acestuia doar sunt impuse prin actul constitutiv, printr-o înţelegere ulterioară a părţilor, printr-o dispoziţie legală
contrară sau printr-o hotărâre judecătorească pronunţată la cererea beneficiarului sau a oricărei persoane interesate (spre exemplu: creditorii beneficiarului sau ai administratorului).
Potrivit art. 818 alin. 2 Cod civil, în cazul în care o asemenea obligaţie a fost stabilită în sarcina administratorului prin lege sau prin hotărâre judecătorească, administratorul va putea solicita instanţei judecătoreşti, pentru motive temeinice, să fie dispensat de îndeplinirea ei.
Autorii Codului civil adnotat consideră că un asemenea text se explică prin faptul că ulterior obligării administratorului la îndeplinirea formalităţilor inventarului, a garanţiilor şi a poliţei de asigurare să fi intervenit motive temeinice care să determine instanţa să stabilească dispensarea administratorului de aceste obligaţii. Mai mult decât atât, chiar în cazul în care legea ar impune asemenea obligaţii în sarcina administratorului, instanţa îl poate dispensa. Criteriile pentru aprecierea de către instanţă a motivelor temeinice sunt regăsite în articolul 819 alin. 1 Cod civil (valoarea bunurilor, situaţia părţilor), lăsând forului judiciar o foarte mare posibilitate de apreciere şi a altor circumstanţe, în funcţie de care se poate aplica dispensa.
Totuşi, potrivit art. 819 alin. 2 Cod civil instanţa nu va putea admite cererea de stabilire a obligaţiei administratorului privind inventarul, garanţiile sau asigurarea, dacă pe această cale s-ar încălca o clauză contrară din actul constitutiv sau din înţelegerea ulterioară a părţilor”.
Cu privire la inventar, cuprinsul acestuia este reglementat de art. 820 Cod civil, inventar care trebuie să cuprindă o enumerare completă a bunurilor încredinţate sau a conţinutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus administrării.
In acest sens, după caz, în cuprinsul inventarului, potrivit art. 820 şi 821 Cod civil, trebuie să se regăsească:
- datele de identificare a bunurilor imobile, respectiv adresă, compunere, vecinătăţi, număr cadastral, număr de carte funciară;
- descrierea bunurilor mobile, cu indicarea valorii acestora, iar în cazul unei universalităţi de bunuri mobile, o identificare corespunzătoare a universalităţii respective;
- identificarea sumelor de bani;
- lista instrumentelor financiare, aşa cum sunt definite de actele normative care reglementează piaţa de capital.
- lista datoriilor;
- menţiune de ordin general cu privire la bunurile de uz personal, descriindu-se doar obiectele de îmbrăcăminte, înscrisurile personale, bijuteriile sau obiectele de uz curent a căror valoare individuală depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 100 euro;
- o recapitulaţie a activului şi pasivului.
Inventarul se poate încheia şi în absenţa beneficiarului, administratorul are, însă, obligaţia să îl notifice, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, indicând data şi locul întocmirii inventarului.
Inventarul se întocmeşte fie prin înscris autentic, fie prin înscris sub semnătură privată cuprinzând data şi locul întocmirii şi semnat de autor şi de beneficiar, iar în absenţa acestuia din urmă, de 2 martori. Constatările cu privire la care beneficiarul nu a făcut obiecţiuni au deplină forţă probantă faţă de acesta din urmă. (art. 820 alin. 5 Cod civil).
Art. 822 Cod civil reglementează sub forma unei prezumţii relative că starea bunurilor indicate în inventar sunt în stare bună la data întocmirii acestuia, cu excepţia cazului în care inventarul cuprinde o menţiune contrară agreată de beneficiar sau, în absenţa acordului beneficiarului, menţiunea este însoţită de un document doveditor. Acest document doveditor poate fi un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, în accepţiunea autorilor Codului civil adnotat.
Ulterior întocmirii inventarului, o copie a inventarului va fi predată de administrator persoanei care l-a desemnat şi beneficiarului, precum şi oricărei alte persoane interesate despre care acesta are cunoştinţă, potrivit 823 Cod civil.
Contestarea, parţială sau în întregime, a inventarului se poate realiza de către orice persoană interesată, pe cale judecătorească.
În afară de îndeplinirea formalităţii inventarului în condiţiile precizate anterior, poliţa de asigurare facultativă împotriva riscurilor obişnuite, precum furtul sau incendiul, poate fi încheiată de administrator chiar dacă o asemenea obligaţie nu incumbă administratorului prin lege, actul constitutiv, înţelegerea părţilor, hotărâre judecătorească, potrivit prevederilor art. 824 alin. 1 Cod civil.
În Codul civil adnotat (pag. 857) se regăseşte opinia potrivit căreia textul legal nu enumera limitativ riscurile împotriva cărora administratorul poate încheia poliţa de asigurare facultativă, opinie întemeiată în considerarea obligaţiei de prudenţă şi diligenţă a unui bun proprietar, care imcumbă administratorului. In considerarea aceloraşi argumente, se susţine şi încheierea poliţei de asigurare profesională. Cheltuielile cu privife la aceste poliţe sunt în sarcina beneficiarului/patrimoniului fiduciar sau în sarcina administratorului în funcţie de caracterul gratuit sau oneros al administrării.
Tot ca o caracteristică a administrării din punct de vedere al formalităţilor care trebuie îndeplinite este considerată şi darea de seamă pe care administratorul trebuie să o prezinte beneficiarului cel puţin o dată pe an, aşa cum se prevede în art. 842 Cod civil. Aceasta trebuie să cuprindă toate infonnaţiile necesare verificării exactităţii acesteia şi poate fi auditată de către un expert independent. Iar în cazul în care administratorul se opune auditării, persoana interesată poate să solicite instanţei judecătoreşti desemnarea unui expert independent pentru a verifica darea de seamă.
În concluzie, formalitatea înregistrării fiscale impusă în cazul fiduciei nu se aplică administrării, dar formalităţile inventarului, garanţiilor, asigurării, dării de seama se aplică ori de câte ori este vorba de administrarea masei fiduciare în considerarea art. 792 alin. 2 şi a art. 794 Cod civil.