Art. 806 Noul cod civil Interdicţia dobândirii de drepturi în legătură cu bunurile administrate Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar Regimul juridic al administrării
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Regimul juridic al administrării
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar
Regimul juridic al administrării
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar
Art. 806
Interdicţia dobândirii de drepturi în legătură cu bunurile administrate
(1) În timpul exercitării calităţii sale, administratorul nu va putea deveni parte la niciun contract având ca obiect bunurile administrate sau să dobândească, altfel decât prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau împotriva beneficiarului.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), administratorul va putea încheia actele menţionate, cu împuternicirea expresă a beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia sau în cazul în care acesta nu a fost încă determinat, a instanţei judecătoreşti.
| ← Art. 805 Noul cod civil Anunţarea conflictului de interese... | Art. 807 Noul cod civil Separaţia bunurilor administrate... → |
|---|
1. Vânzarea bunurilor celui aflat sub tutelă de către tutore către mama sa, urmată de donarea lor de către cea din urmă către fiul său (tutorele), este nulă (Denis-Cossette c. Germain, C.S. Con., 31.05.1982, SOQUIJ AZ-82111046, J.E. 82-573,1982,1 R.C.S. 751, 24 R.P.R. 56, înJ.L. Baudouin, Y. Renaud p. 1568).
2. Tutorele, coproprietar al unui imobil împreună cu cel aflat sub tutela sa, nu este obligat să rămână în indiviziune şi poate solicita vânzarea voluntară sau silită a bunului. Totuşi, el trebuie să numească un tutore ad-hoc pentru a-l reprezenta, pe durata procedurilor de
Citește mai mult
vânzare, pe cel aflat sub tutelă. Dacă toate formalităţile prevăzute de lege sunt îndeplinite, tutorele poate adjudeca imobilul în favoarea sa (Moisan c. Rioux, C.S., 01.03.1935, SOQUIJ AZ-50304424, 73 C.S. 365, înJ.L. Baudouin, Y. Renaud p. 1568).► art. 147, art. 804, art. 805, art. 812, art. 1304 NCC;
► art. 1312 CCQ.
1. Textul de lege interzice în mod categoric administratorului să devină parte, el personal, într-un contract ce ar avea ca obiect unul dintre bunurile pe care le administrează. Totodată, îi interzice să dobândească unul dintre aceste bunuri, altfel decât prin succesiune. Mai mult, interzice administratorului să dobândească orice fel de drepturi asupra bunurilor administrate sau împotriva beneficiarului, ca o materializare a obligaţiei sale de a evita apariţia vreunui conflict de interese şi de a
Citește mai mult
îndeplini cu loialitate şi onestitate obligaţiile sale, aşezând interesul beneficiarul deasupra intereselor proprii cu ocazia administrării bunurilor acestuia. Excepţia este dobândirea prin succesiune o anumitor drepturi, caz în care este evident faptul că dobândirea dreptului nu a avut la bază voinţa administratorului, ci legea sau voinţa unui terţ.2. Articolul 806 alin. (2) consacră excepţia de la regulâ, şi anume situaţiile în care administratorului îi este permis să devin el însuşi parte într-un contract ce vizează un bun din masa pe care o administrează sau chiar să îl dobândească, în situaţia în care există o împuternicire expresă din partea beneficiarului sau dată de instanţă. Este evident faptul că beneficiarul, cel care ar putea suferi de pe urma unui asemenea act, ce poate ridica problema unui conflict de interese, este singurul în măsură să aprecieze şi să decidă dacă îşi asumă sau nu un asemenea risc. Chiar în lipsa unei prevederi exprese, se impune ca împuternicirea să îmbrace forma scrisă ad probationem şi beneficiarul să indice în concret, pentru fiecare act în parte, care sunt limitele acestei împuterniciri, cu atât mai mult cu cât este vorba de o situaţie de excepţie.
3. în cazul în care beneficiarul nu este încă determinat sau există o cauză de împiedicare a acestuia de a-şi exprima voinţa, revine instanţei de judecată rolul de a acorda o asemenea autorizare, respectiv împuternicire. Instanţa de drept comun va avea obligaţia de a verifica în prealabil dacă beneficiarul nu este încă determinat sau, după caz, se află într-o imposibilitate obiectivă de a-şi exprima voinţa, după care va trebui să analizeze în concret dacă actul pentru încheierea căruia administratorul solicită să fie autorizat şi în cadrul căruia va avea atât calitatea de administrator, cât şi pe cea de beneficiar al unor drepturi legate de bunurile administrate se poate încheia, astfel încât să nu fie prejudiciate drepturile patrimoniale ale beneficiarului şi fără a se încălca obligaţia de loialitate, de bună-credinţă, de onestitate şi de evitare a conflictului de interese din partea administratorului. De asemenea, nu trebuie uitat nici faptul că este vorba de o situaţie de excepţie, astfel încât aprecierea instanţei trebuie să fie una care să aibă în primul rând în vedere interesul patrimonial al beneficiarului, care s-ar putea realiza cel mai bine dacă actul se încheie în această formă. Dacă însă actul juridic s-ar putea încheia în interesul beneficiarului şi prin mijlocirea unui terţ, fără a apela neapărat la situaţia de excepţie prevăzută de art. 806 alin. (2) NCC, care să poată pune sub semnul întrebării loialitatea administratorului, este de preferat ca asemenea acte să nu fie autorizate, cu atât mai mult cu cât, de regulă, ele sunt interzise.
4. Ca o aplicaţie concretă a regulii impuse de art. 806 alin. (1), în materia tutelei, art. 147 NCC prevede interdicţia încheierii unor acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă sau fraţii şi surorile acestuia, pe de o parte, şi minor, pe de altă parte, sub sancţiunea nulităţii relative. Rezultă deci că, în ceea ce-l priveşte pe tutore, care este un administrator însărcinat cu o administrare simplă potrivit art. 142 alin. (1) NCC, interdicţia de a încheia acte cu minorul se extinde prin lege şi la anumite persoane din familia sa, ce ar putea fi persoane interpuse în scopul eludării interdicţiei legale. Interesul ocrotit prin norma încălcată fiind unul particular, respectiv al minorului aflat sub tutelă, sancţiunea nerespectării interdicţiei este nulitatea relativă. Alineatul (2) al art. 147 NCC, ca o normă specială în materie, permite totuşi tutorelui şi tuturor categoriilor de persoane enumerate anterior să cumpere bunurile minorului dacă acestea sunt scoase la licitaţie publică, dacă deţin o garanţie reală asupra acestui bun sau dacă deţin bunul în coproprietate cu minorul.
5. O altă situaţie similară o întâlnim în cazul reprezentării, în situaţia actului cu sine însuşi sau a dublei reprezentări. în primul caz, mandatarul încheie actul juridic cu sine însuşi, pe de o parte, în nume propriu, pe de altă parte, în calitate de reprezentant al celuilalt cocontractant, iar în cel de-al doilea, ca reprezentant al ambelor părţi cocontractante. în acest caz, aşa cum s-a arătat şi în doctrină, poate interveni un conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau o încălcare a obligaţiei de loialitate a reprezentantului faţă de reprezentat. Din aceste motive, art. 1304 NCC reglementează clar situaţia şi prevede că actele sunt anulabile numai la cererea reprezentatului, în mod evident acesta fiind singura persoană care poate invoca o vătămare prin încălcarea normei de ordine privată, cerând instanţei să pronunţe nulitatea relativă a contractului. Per a contrario, reprezentantul nu va putea invoca nulitatea relativă. Dacă însă reprezentantul a fost împuternicit în mod expres să încheie actul sau cuprinsul actului a fost determinat în asemenea mod, încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese, nulitatea nu va mai putea fi invocată de niciuna dintre părţi. în consecinţă, actul cu sine însuşi sau dubla reprezentare sunt acte juridice lovite de nulitate relativă, ce poate fi invocată numai de cel reprezentat, cu excepţia situaţiilor când actul a fost autorizat expres de reprezentat sau cuprinsul mandatului este atât de clar, încât exclude posibilitatea unui conflict de interese.