Art. 818 Noul cod civil Izvorul obligaţiei privind inventarul, garanţiile şi asigurarea Inventar, garanţii şi asigurare Regimul juridic al administrării

Art. 818

Izvorul obligaţiei privind inventarul, garanţiile şi asigurarea

(1) Administratorul nu este obligat să facă inventarul, să subscrie o poliţă de asigurare sau să furnizeze o altă garanţie pentru buna executare a îndatoririlor sale, în absenţa unei clauze a actului constitutiv, a înţelegerii ulterioare a părţilor, a unei dispoziţii legale contrare sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate la cererea beneficiarului sau a oricărei persoane interesate.

(2) În cazul în care o asemenea obligaţie a fost stabilită în sarcina administratorului prin lege sau prin hotărâre judecătorească, administratorul va putea solicita instanţei judecătoreşti, pentru motive temeinice, să fie dispensat de îndeplinirea ei.

Comentarii despre Art. 818 Noul cod civil Izvorul obligaţiei privind inventarul, garanţiile şi asigurarea Inventar, garanţii şi asigurare Regimul juridic al administrării

nelson denisa 27.01.2014

Legislaţie conexă:
► art. 140, art. 171, art. 807, art. 819-824, art. 1080 NCC;
► art. 1324 CCQ.

1. Deşi art. 807 NCC obligă administratorul să facă o separaţie de patrimonii şi să ţină o evidenţă clară a bunurilor sale proprii, distinctă de cea a bunurilor preluate în administrare, în contradicţie aparentă cu această normă, art. 818 NCC prevede, ca regulă generală, faptul că administratorul nu este obligat să facă inventar şi nici să subscrie o poliţă de asigurare sau să furnizeze o altă garanţie pentru buna executare a îndatoririlor sale. Instituirea unei asemenea reguli nu este

Citește mai mult

surprinzătoare şi nici nu va prejudicia interesele beneficiarului, atâta timp cât administratorul are obligaţia de a ţine evidenţa bunurilor proprii, ceea ce va împiedica întotdeauna o confuzie între bunurile sale şi cele aflate în administrare, iar faptul că administratorul nu este obligat să facă inventarul bunurilor administrate nu îl împiedică pe beneficiar să facă un asemenea inventar sau să subscrie el însuşi o poliţă de asigurare a bunului, cu atât mai mult cu cât toate actele de administrare îşi vor produce efectele în patrimoniul său, atâta timp cât sunt întreprinse în limitele însărcinării de administrator, astfel încât toate riscurile sunt suportate efectiv, cu excepţiile prevăzute de lege, de beneficiar.

2. Excepţia de la regula instituită în alin. (1) al art. 818 ar consta, din interpretarea per a contrario, într-o obligaţie impusă administratorului de a întocmi inventarul, de a subscrie o poliţă de asigurare sau de a furniza o altă garanţie pentru buna executare a îndatoririlor sale. Pentru a exista însă o asemenea obligaţie, ea trebuie să rezulte expres din lege, din actul constitutiv, din înţelegerea ulterioară a părţilor sau chiar dintr-o hotărâre judecătorească pronunţată la cererea beneficiarului sau a unei alte persoane interesate.

3. Aşa cum prevede art. 794 NCC, Titlul V al Cărţii a lll-a reprezintă dreptul comun în materia tuturor formelor de administrare, în măsura în care nu există dispoziţii speciale derogatorii. în materia tutelei minorului, legiuitorul reglementează prin dispoziţii speciale derogatorii şi detaliază obligaţia pentru un delegat al instanţei de tutelă de a efectua inventarul bunurilor minorului, inventar ce se va supune aprobării instanţei de tutelă, în condiţiile şi după procedura reglementată de art. 140 NCC. în consecinţă, în această materie, întocmirea inventarului este obligatorie.

4. De asemenea, art. 171 NCC prevede că regulile privind tutela minorului care nu a împlinit 14 ani se aplică şi celui pus sub interdicţie judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel. în consecinţă, atâta timp cât legea nu dispune expres altfel, obligaţia întocmirii inventarului în condiţiile art. 140 NCC există şi în cazul instituirii tutelei persoanei puse sub interdicţie judecătorească.

5. O altă normă specială cu caracter derogator regăsim în cazul executorului testamentar, căruia îi revine dreptul de administrare a patrimoniului succesoral şi care are, printre atribuţiile conferite de art. 1080 NCC, şi pe aceea de la lit. b), respectiv de a stărui să se focă inventarul bunurilor moştenirii în prezenţa sau cu citarea moştenitorilor. în consecinţă, şi în acest caz efectuarea inventarului se impune.

6. Chiar şi în situaţiile în care obligaţia efectuării inventarului rezultă din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, legea permite ca administratorul să solicite instanţei să fie dispensat de această obligaţie.

Răspunde