Art. 819 Noul cod civil Criteriile pentru aprecierea motivelor temeinice Inventar, garanţii şi asigurare Regimul juridic al administrării

Art. 819

Criteriile pentru aprecierea motivelor temeinice

(1) În soluţionarea cererilor prevăzute la art. 818, instanţa judecătorească va ţine seama de valoarea bunurilor, de situaţia părţilor, precum şi de alte circumstanţe.

(2) Instanţa nu va putea admite cererea de stabilire a obligaţiei administratorului privind inventarul, garanţiile sau asigurarea, dacă pe această cale s-ar încălca o clauză contrară din actul constitutiv sau din înţelegerea ulterioară a părţilor.

Comentarii despre Art. 819 Noul cod civil Criteriile pentru aprecierea motivelor temeinice Inventar, garanţii şi asigurare Regimul juridic al administrării

nelson denisa 27.01.2014

Legislaţie conexă:
► art. 818 NCC;
► art. 1325 CCQ.

1. Dispoziţiile art. 818 reglementează două tipuri de acţiuni în justiţie. Prima este cea reglementată de alin. (1), prin care beneficiarul sau orice persoană interesată solicită instanţei obligarea administratorului la întocmirea inventarului, depunerea garanţiei sau subscrierea poliţei de asigurare, în cazul în care această obligaţie nu este prevăzută expres în actul constitutiv, în contract sau în lege. Desigur, este de preferat ca părţile să încerce în prealabil să realizeze o înţelegere amiabilă şi, numai în cazul în care administratorul

Citește mai mult

refuză expres, beneficiarul sau persoana interesată să acţioneze în instanţă. Acţiunea este de competenţa instanţelor de drept comun, având ca obiect o obligaţie de o face, iar în aprecierea temeiniciei cererii, instanţa trebuie să aibă în vedere valoarea bunului, situaţia părţilor, precum şi alte circumstanţe. Astfel, dacă valoarea bunului administrat este una foarte mare, iar administratorul este însărcinat cu o administrare deplină şi este remunerat corespunzător, poate părea justificată cererea beneficiarului, care pierde practic orice control asupra bunului, de a-l obliga pe administrator să depună o garanţie sau să subscrie o poliţă de asigurare. De asemenea, dacă în masa patrimonială administrată există un număr însemnat de bunuri, asemănătoare cu cele proprii ale administratorului, poate fi utilă efectuarea unui inventar pentru a fi clar, atât pentru părţi, cât mai ales pentru terţi, care sunt bunurile date în administrare şi care sunt bunurile proprii ale administratorului. Dacă însă administrarea se face cu titlu gratuit şi este mai degrabă oneroasă administratorului, care a acceptat-o din motive subiective, ar fi inechitabil a impune acestuia o sarcină suplimentară, constând în plata unei poliţe de asigurare sau a unei garanţii, care, de regulă, revine beneficiarului, aşa cum prevede şi art. 824 alin. (3) NCC, la fel cum întocmirea inventarului nu pare necesară dacă în masa de bunuri supuse administrării există doar câteva bunuri, enumerate şi descrise corespunzător în actul constitutiv, sau bunuri cu privire la care legea impune efectuarea unor forme de publicitate, astfel încât terţii se pot informa oricând în privinţa situaţiei juridice a bunurilor date în administrare. în esenţă însă, judecătorul trebuie să aprecieze de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, dacă se impune asumarea unor obligaţii suplimentare în sarcina administratorului şi cu privire la care părţile nu s-au înţeles şi nici nu există o obligaţie legală în acest sens.

2. Cea de-o doua acţiune reglementată de art. 818 alin. (2) are ca obiect exonerarea administratorului de obligaţia legală sau impusă printr-o hotărâre judecătorească de a efectua inventarul, de a da garanţii sau de a subscrie o poliţă de asigurare. Şi în acest caz, instanţa trebuie să aprecieze dacă, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, deşi legea sau hotărârea judecătorească impune anumite obligaţii, administratorul să fie exonerat de obligaţia de a efectua inventar, de a da garanţie sau de a subscrie o poliţă de asigurare. Acţiunea este una de drept comun, având ca obiect o obligaţie de a nu face şi reprezintă o inovaţie în peisajul juridic românesc, deoarece până în prezent nu erau reglementate acţiuni care să permită celui obligat prin lege sau hotărâre judecătorească să ceară îndepărtarea de către judecător a obligaţiei sale. Practic, judecătorul poate îndepărta efectele unei norme imperative din dreptul intern într-o cauză concretă sau să repună în discuţie efectele unei hotărâri judecătoreşti ce a intrat în putere de lucru judecat. Se poate pune întrebarea inclusiv dacă repunerea în discuţie a unei hotărâri irevocabile nu ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Răspunsul trebuie să fie unul negativ, atâta timp cât hotărârea are autoritate parţială, limitată în timp şi, atâta timp cât legea prevede expres, se poate repune oricând în discuţie măsura dispusă de instanţă, dacă împrejurările care au stat la baza luării acesteia s-au modificat, astfel încât se impune o altă soluţie.

3. Exercitarea celei de-a doua acţiuni, care are ca obiect obligarea administratorului privind inventarul, garanţiile sau asigurarea, este posibilă numai dacă prin aceasta nu s-ar încălca o dispoziţie contrară din actul constitutiv sau voinţa părţilor. Astfel, dacă în contract, în actul constitutiv sau chiar în înţelegerea scrisă ulterioară administratorul şi beneficiarul au stipulat în mod expres faptul că cel dintâi nu poate fi obligat la efectuarea unui inventar, la a da garanţii sau a subscrie o poliţă de asigurare, nu se va mai putea cere intervenţia instanţei în sens contrar, pentru că s-ar încălca voinţa expresă a părţilor, care trebuie să fie mereu prioritară în cazul contractelor. Permisiunea instanţei de a interveni în raporturile dintre părţi, mai ales pentru a impune acestora obligaţii suplimentare, trebuie să fie absolut excepţională şi foarte bine cântărită.

Răspunde