Art. 1028 Noul Cod de Procedură Civilă Declanşarea procedurii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 1028
Declanşarea procedurii
(1) Reclamantul declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia.
(2) Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei şi conţine rubrici care permit identificarea părţilor, valoarea pretenţiei, indicarea probelor şi alte elemente necesare soluţionării cauzei.
(3) Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să se folosească.
(4) În cazul în care informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare. Instanţa va folosi în acest scop un formular-tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
(5) În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula.
| ← Art. 1027 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... | Art. 1029 Noul Cod de Procedură Civilă Desfăşurarea... → |
|---|
Astfel, sesizarea instanţei se face în scris, prin completarea unei cereri a cărei formă este stabilită printr-un formular aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C/2013.
1.1. Conţinut. Formularul va conţine rubrici care permit:
a) identificarea părţilor - aceasta presupune o identificare a părţilor după criteriile stabilite în art. 194 pct. a) NCPC, iar dacă este făcută prin reprezentant, de asemenea,
Citește mai mult
identificarea acestuia şi depunerea procurii se vor face în condiţiile generale [art. 194 lit. b) şi art. 148 NCPC];b) valoarea pretenţiei şi a accesoriilor; determinarea valorii pretenţiei este întotdeauna posibilă, dar şi necesară, după distincţiile arătate la art. 1025 alin. (1);
c) indicarea probelor, esenţială pentru determinarea procesului de probaţiune, trebuie, la rândul său, să îndeplinească condiţiile cererii de chemare în judecată, având în vedere şi procedura stabilită prin articolul următor, dar şi dispoziţiile alin. (3) al art. 1028 referitoare la proba cu înscrisuri;
d) alte elemente necesare soluţionării cauzei, care vor oferi instanţei şi părţilor toate elementele necesare pentru identificarea raportului juridic pe care pretenţia se întemeiază;
e) precizarea dacă reclamantul doreşte sau nu să aibă loc o dezbatere orală.
Aşadar, formularul tipizat trebuie să fie o adaptare a cererii de chemare în judecată,
care înlătură însă orice îndoială referitoare la opţiunea reclamantului pentru această procedură.
Pe de altă parte, reamintind comentariile de la art. 1026 NCPC, reafirmăm că cererea pentru aplicarea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă poate avea şi forma unei cereri de chemare în judecată clasice care, deşi prezumă aplicarea procedurii generale de judecată, poate, în condiţiile articolului amintit, să atragă aplicarea procedurii reglementate prin acest titlu.
în consecinţă, sesizarea instanţei se face, de regulă, prin formularul aprobat prin ordinul ministrului justiţiei, dar acest lucru nu trebuie absolutizat, iar lipsa formularului nu atrage prin ea însăşi aplicarea sancţiunii anulării cererii sau a altei sancţiuni, în afara celor arătate de lege în cadrul acestor dispoziţii.
1.2. Trimitere. Acest formular se depune - de reclamant sau reprezentantul acestuia -sau se trimite - prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia - la instanţa competentă, în numărul de exemplare necesar stabilit în art. 149 alin. (1), însoţit corespunzător de anexele sale, dar şi de dovada legalei sale timbrări în condiţiile art. 197 NCPC.
Potrivit art. 2 alin. (I2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, cererile de valoare redusă, soluţionate potrivit procedurii speciale prevăzute de Titlul X al Cărţii a Vl-a din Codul de procedură civilă, se timbrează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 150 lei, pentru cereri a căror valoare depăşeşte 2.000 lei.
2. Solicitarea de regularizare. Sancţiuni. Primind cererea în acest format, instanţa va proceda la verificarea conţinutului formularului, a modului său de completare, a caracterului suficient, clar şi adecvat al informaţiilor furnizate de reclamant în legătură cu pretenţia sa, precum şi a depunerii formularului şi anexelor impuse de lege în numărul necesar.
Această procedură se realizează preparator termenului acordat, prin trimiterea de către instanţă a unui formular de solicitări reclamantului, conform modelului prevăzut
în Anexa nr. 2 la Ordinul al ministrului justiţiei nr. 359/C/2013, prin care va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare.
Dacă până la termen reclamantul nu rectifică greşelile de completare a formularului propriu sau dacă nu completează lipsurile acestuia - elemente intrinseci ale actului de sesizare instanţa va anula prin hotărâre cererea.
Anularea cererii este o sancţiune specială, în măsura în care este prevăzută printr-o normă excepţională într-o procedură cu reglementare particulară, deşi descendenţa sa din dispoziţiile generale ale art. 196 NCPC este previzibilă.
Sancţiunea nu este, aşadar, aplicabilă pentru nedepunerea anexelor la formularul tip (înscrisuri probatorii sau dovada achitării taxelor judiciare de timbru), pentru care redevin aplicabile normele generale.
Deşi este drastică, rolul sancţiunii anulării cererii derivă, pe de o parte, din caracterul accelerat al procedurii, iar, pe de alta, din natura sa excepţională.
3. întâmpinare. Cerere reconvenţională. Chiar dacă dispoziţiile art. 1028 se ocupă de cererea privind declanşarea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă şi prevăd forma cererii ca act cu funcţie sesizatorie, punându-se accent pe caracterul formula-ristic al actului de procedură, este firesc ca şi actele de procedură ale pârâtului să împrumute acest caracter.
Potrivit art. 208 NCPC, întâmpinarea este obligatorie dacă legea nu dispune altfel, iar despre depunerea, eventual, a unei cereri reconvenţionale pomeneşte chiar art. 1029 în alin. (5).
Din punct de vedere formal, pârâtul va prezenta instanţei formularul de răspuns la cererea reclamantului, pe care instanţa i-l trimite odată cu formularul de cerere completat corect. Dar ce este întâmpinarea dacă nu răspunsul pârâtului la pretenţiile reclamantului şi la motivele de fapt şi de drept, apărările pârâtului faţă de acesta (exprimate prin excepţii şi dovezi în apărare) de care nu poate fi în niciun caz lipsit? împrejurarea că răspunsurile şi apărările trebuie prezentate tipizat nu schimbă sensul şi conţinutul actului de procedură la care pârâtul rămâne obligat.
Atât în privinţa întâmpinării, cât şi a cererii reconvenţionale, legiuitorul se referă tot la un formular dintre cele aprobate prin Ordinul nr. 359/C/2013 al ministrului justiţiei, prevăzut în Anexa nr. 3, cu menţiunea că formularul are caracter unic pentru cele două acte de procedură care vor fi realizate de către pârât simultan.
în această ordine de idei, putem concepe că cererea reconvenţională este tot o cerere cu caracter sesizator, o cerere de chemare în judecată incidentală într-un proces deja început şi care, formulată fiind în această procedură, trebuie să fie compatibilizată cu forma cererii de chemare în judecată prevăzută în acest titlu, adică pe formularul tipizat. Repetăm însă, formularul din Anexa nr. 3 înglobează atât întâmpinarea, cât şi cererea reconvenţională, astfel că pârâtului nu i se cere, în cazul unei pretenţii cu caracter recon-venţional, să completeze un formular separat.
în egală măsură, dacă în privinţa actului de sesizare originar legiuitorul acceptă totuşi că acesta poate fi adresat instanţei şi în condiţiile art. 194 NCPC, trebuie considerat că şi întâmpinarea şi cererea reconvenţională ar putea, la rândul lor, urma forma obişnuită de prezentare, adică potrivit regulilor stabilite în art. 205 şi art. 209 alin. (3) din acelaşi cod [de altfel, în alin. (4) teza finală al art. 1029 se prevede expres această posibilitate, iar concluzia se justifică şi printr-o interpretare a pari a dispoziţiilor art. 1026 alin. (2)].