Art. 1111 Noul Cod de Procedură Civilă Arbitrabilitatea litigiului Procesul arbitral internaţional
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Procesul arbitral internaţional
Procesul arbitral internaţional
Art. 1111
Arbitrabilitatea litigiului
(1) Orice cauză de natură patrimonială poate face obiectul arbitrajului dacă ea priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instanţei arbitrale nu rezervă competenţa exclusivă instanţelor judecătoreşti.
(2) Dacă una dintre părţile convenţiei arbitrale este un stat, o întreprindere de stat sau o organizaţie controlată de stat, această parte nu poate invoca propriul său drept pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în procesul arbitral.
| ← Art. 1110 Noul Cod de Procedură Civilă Calificare şi domeniu... | Art. 1112 Noul Cod de Procedură Civilă Convenţia arbitrală... → |
|---|
în primul sens, reglementat în primul alineat, este vorba de aptitudinea unui diferend de a face obiectul arbitrajului internaţional, fiind analizată în funcţie de mai multe criterii.
Sfera litigiilor arbitrabile este circumscrisă cauzelor patrimoniale, cu condiţia să privească drepturi asupra cărora părţile pot dispune în mod liber. Majoritatea lor sunt
Citește mai mult
de natură comercială.O limitare suplimentară este acea ca legea statului de sediu al instanţei arbitrale să nu rezerve pentru litigiul dedus arbitrajului competenţa exclusivă instanţelor judecătoreşti. Trebuie reţinut că este vorba de restricţii decurgând din legea statului de sediu al tribunalului arbitral - mai precis legea română -, iar nu din legea străină. Cu toate acestea, în doctrină s-a arătat că trebuie luate în considerare şi dispoziţiile străine cunoscute drept „loi de police" sau „loi d'application immediate".
La noi, astfel de competenţe se deduc din art. 542 NCPC, însă lista lor nu se reduce la enumerarea cuprinsă în această dispoziţie.
Hotărârile arbitrale pronunţate cu încălcarea competenţelor exclusive ale instanţelor judecătoreşti ale statului de sediu al instanţei arbitrale nu produc efecte pe teritoriul acestui stat.
în sens subiectiv, noţiunea de arbitrabilitate reprezintă capacitatea unei persoane de a fi parte într-un litigiu sau de a reprezenta o parte. în acest context, reamintim că, potrivit prevederilor art. 2572 şi art. 2580 Noul Cod Civil, capacitatea persoanei fizice şi a celei juridice este cârmuită de legea sa naţională.
O situaţie specială, prevăzută la alineatul secund, se referă la capacitatea statelor, a întreprinderilor de stat sau a organizaţiilor controlate de stat. Acestea nu pot invoca propriul lor drept pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea de a fi parte în procesul arbitral.
Pentru a înţelege corect sensul dispoziţiei, raportat la cele amintite mai sus, trebuie precizat că art. 1111 alin. (2) se referă la capacitatea acestor subiecte de drept de a încheia convenţii arbitrale, iar nu la capacitatea stricto sensu, reglementată de art. 2572 şi art. 2580 Noul Cod Civil. Astfel, se previne interferenţa dreptului naţional în litigiile privind contractele încheiate de stat, o întreprindere de stat sau o organizaţie controlată de stat, care ar putea limita arbitrabilitatea unui litigiu.