Art. 192 Noul Cod de Procedură Civilă Dreptul de a sesiza instanţa Dispoziţii generale Sesizarea instanţei de judecată

Art. 192

Dreptul de a sesiza instanţa

(1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe.

(2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.

(3) Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeşte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeşte pârât.

Comentarii despre Art. 192 Noul Cod de Procedură Civilă Dreptul de a sesiza instanţa Dispoziţii generale Sesizarea instanţei de judecată

paco 9.12.2013

1. Dreptul de a sesiza instanţa. Dreptul Io un proces echitabil este un drept de ordin procedural stabilit de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în art. 6 parag. 1.

Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, orice persoană are dreptul la un tribunal, adică trebuie să i se recunoască posibilitatea de a se adresa unei instanţe judecătoreşti, instituite de lege, care îndeplineşte calităţi de independenţă şi imparţialitate; substanţa acestei garanţii o constituie dreptul la un tribunal.

Dreptul de a supune analizei instanţei judecătoreşti o

Citește mai mult

pretenţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane este subsecvent dreptului acesteia de a se adresa acelei instanţe, fiindu-i subordonat. Prin urmare, dreptul de a sesiza instanţa constituie un aspect al dreptului la un tribunal, care, la rândul său, reprezintă o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil.

Pentru a-şi exercita dreptul de a sesiza instanţa judecătorească, persoana trebuie să formuleze o cerere de chemare în judecata, pe care să o depună, personal sau prin reprezentant, la registratura instanţei sau să o trimită acesteia, prin poştă, curier, fax, poştă electronică ori prin înscris în formă electronică.

2. înregistrarea cererii. Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. Spre exemplu, anul dosarului va fi determinat de anul înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei judecătoreşti, chiar dacă primul termen de judecată ar fi fixat în anul următor.

Data înregistrării cererii la instanţă prezintă importanţă deosebită pentru aprecierea prescripţiei dreptului la acţiune în sens material, în ipoteza în care dreptul ce se tinde a se valorifica prin promovarea cererii este supus prescripţiei extinctive, sau a tardivităţii formulării acesteia, în situaţia în care dreptul este supus decăderii. în analiza acestor sancţiuni, trebuie luate în considerare şi dispoziţiile art. 183 NCPC, referitoare la aprecierea ca fiind în termen a actelor depuse prin poştă, servicii specializate de curierat, la unităţi militare sau locuri de deţinere, caz în care instanţa va avea în vedere la calculul termenului de prescripţie sau, după caz, de decădere, data la care cererea a fost predată oficiului poştal sau celorlalte servicii ori unităţi, iar nu data înregistrării acesteia la instanţă.

De asemenea, data înregistrării cererii prezintă importanţă şi din perspectiva legii procesuale aplicabile procesului. Astfel, potrivit art. 24 NCPC, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Totodată, potrivit art. 25 alin. (1) NCPC, în caz de succesiune a legilor în timp, procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. în conformitate cu art. 25 alin. (2) NCPC, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. în caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

Prin proces început după intrarea în vigoare a legii noi de procedură se înţelege litigiul demarat printr-o cerere de chemare în judecată a cărei dată de înregistrare la instanţă este ulterioară datei intrării în vigoare a legii respective, procesul urmând a fi guvernat de regulile instituite prin noua lege. Dimpotrivă, în ipoteza în care data înregistrării la instanţă a cererii de chemare în judecată este anterioară momentului intrării în vigoare a legii noi de procedură, aceasta nu se va aplica procesului respectiv.

Dacă cele specificate în precedent vizează normele cu caracter general privind aplicarea legii de procedură civilă, în ceea ce priveşte noul Cod de procedură civilă, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 prevede faptul că dispoziţiile acestuia se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare. în acest context se impune menţionarea faptului că, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol din lege, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată. Prin urmare, ceea ce prezintă relevanţă pentru stabilirea incidenţei sau nu în cadrul unui proces a noului Cod de procedură civilă, exclusiv în ipoteza depunerii cererii la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere, nu este data înregistrării cererii la instanţă, ci aceea a predării sale instituţiilor menţionate.

Data înregistrării cererii prezintă importanţă şi prin prisma legii aplicabile hotărârilor judecătoreşti, întrucât, prin raportare la art. 27 NCPC, acestea rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

3. Legitimarea procesuală. Ca regulă, sesizarea instanţei se va face, personal sau prin reprezentant, de către persoana ale cărei drepturi sau interese legitime se solicită a fi apărate prin cererea de chemare în judecată.

Prin excepţie, numai în cazurile expres prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către alte persoane sau organe. Astfel, potrivit art. 37 NCPC, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de către persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes

personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeşte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeşte pârât, atât reclamantul, cât şi pârâtul fiind părţi ale procesului civil, potrivit art. 55 NCPC.

Răspunde