Art. 196 Noul Cod de Procedură Civilă Nulitatea cererii Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată
| Comentarii |
|
Sesizarea instanţei de judecată
SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de chemare în judecată
Art. 196
Nulitatea cererii
(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile.
(2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.
(3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2).
| ← Art. 195 Noul Cod de Procedură Civilă Numărul de exemplare... | Art. 197 Noul Cod de Procedură Civilă Timbrarea cererii... → |
|---|
Pot fi puse oricand?
Chir si la 2ani de #la savarsirea faptei#
Nulitatea cererii de chemare în judecată pentru elementele indicate poate fi invocată din oficiu de către instanţă, de procuror, precum şi de către părţile adverse.
Dacă la primirea cererii de chemare în judecată, înainte de
Citește mai mult
acordarea primului termen, elementele menţionate nu sunt respectate, cererea se va anula în condiţiile art. 200 NCPC.în cazul în careînsă o cerere adiţională reglementată de art. 204 alin. (1) NCPC, depusă la primul termen de judecată sau ulterior (părţile adverse dându-şi acordul expres cu primirea acesteia peste termen), nu respectă condiţiile vizate de art. 196 NCPC, aceasta va fi declarată nulă în cursul judecăţii.
Suplimentar faţă de elementele indicate în art. 133 alin. (1) CPC 1865, noul Cod de procedură civilă prevede sub sancţiunea nulităţii exprese a cererii de chemare în judecată nesocotirea cerinţei privind motivele de fapt ale acesteia. Cu lipsa motivării în fapt poate fi asimilată şi o motivare complet neinteligibilă. Este de remarcat aspectul că nulitatea pentru neindicarea motivelor de drept nu este una expresă, motiv pentru care este necesară dovada existenţei unei vătămări pentru anularea cererii în cursul procesului decurgând din această lipsă.
Totodată, spre deosebire de art. 133 alin. (2) teza I CPC 1865, potrivit căruia lipsa semnăturii se putea împlini în tot cursul judecăţii, nefăcându-se vreo referire la etapa procesuală în care această neregularitate ar fi fost sesizată, în codul actual lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii numai în faţa primei instanţe. Ca atare, lipsa semnăturii cererii de chemare în judecată nu poate fi acoperită în etapa procesuală a apelului sau a recursului, ci calea de atac se impune a fi admisă, hotărârea atacată anulată sau casată, după caz, iar cererea declarată nulă pentru lipsa semnăturii.
De asemenea, potrivit art. 133 alin. (2) teza a ll-a CPC 1865, dacă pârâtul invoca lipsa de semnătură, reclamantul trebuia să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când era prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea. în prezent, în conformitate cu art. 196 alin. (2) teza a ll-a NCPC, dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie; în cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea. Comparând textele legale în discuţie, sesizăm faptul că lipsa semnăturii nu mai este o chestiune ce ar putea fi invocată doar de către pârât (vechiul text legal fiind oricum aplicat în practica judiciară anterioară în mod extensiv, în sensul că instanţele invocau din oficiu lipsa semnăturii). De asemenea, prima zi de înfăţişare următoare este înlocuită cu primul termen de judecată următor la care reclamantul a fost legal citat cu menţiune expresă în acest sens. Ca atare, şi în ipoteza în care pricina nu ar fi în stare de judecată, solicitându-se, spre exemplu, de către pârât amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, reclamantul va trebui să semneze cererea de chemare în judecată, sub sancţiunea declarării nulităţii acesteia.
în cazul în care cererea este formulată prin reprezentant, dovada calităţii sale fiind anexată la dosar, apreciem că se impune citarea atât a reclamantului, cât şi a reprezentantului său pentru a proceda la semnarea cererii, sub sancţiunea declarării nulităţii acesteia, în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC.
De asemenea, deşi lipsa semnăturii s-ar fi putut acoperi în tot cursul judecăţii cauzei în primă instanţă, după acordarea primului termen de judecată, totuşi, în măsura în care obligaţia semnării cererii i se pune în sarcină reclamantului înainte de fixarea acestui termen, necomplinirea carenţei în discuţie va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC.