Art. 288 Noul Cod de Procedură Civilă Putere doveditoare Probele Judecata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 288
Putere doveditoare
Înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă.
| ← Art. 287 Noul Cod de Procedură Civilă Copiile făcute pe... | Art. 289 Noul Cod de Procedură Civilă Alte categorii de... → |
|---|
Chiar dacă actuala reglementare nu mai reia exigenţele art. 1189 alin. (1) C. civ. 1864, totuşi trebuie admis că, în cuprinsul său, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii trebuie sâ identifice titlul primordial:
a) uneori, lipsa referinţei la acesta nu poate duce la identificarea actului recunoscut sau reînnoit (dacă, de exemplu, debitorul are mai multe datorii de acelaşi gen faţă de acelaşi creditor);
Care dispunea că acesta face proba despre
Citește mai mult
datorie şi nu dispensa pe creditor de a prezenta titlul originar decât când: 1) actul de recunoaştere cuprinde cauza şi obiectul datoriei, precum şi data titlului primordial sau2) când actul recognitiv, având o dată de 30 de ani, este ajutat de posesiune şi de unul sau mai multe acte de recunoaştere conforme cu acesta.
b) recunoaşterea trebuie să privească o datorie preexistentă recunoaşterii, aşadar, chiar dacă nu se face o referire exactă la data datoriei originare, ea trebuie să poate fi identificată.
Din acest punct de vedere recunoaşterea trebuie să fie exacta, cerinţă impusă şi prin partea finală a art. 288 NCPC, prin asimilarea inexactităţii recunoaşterii unei inopozabili-tăţi a actului ca instrument probator. Tot ca o cauză de inopozabilitate este tratată şi ineficacitatea recunoaşterii pentru eroare;
c) recunoaşterea trebuie să vizeze o datorie anterioară valabil asumată de către debitor; altfel spus, actul recognitiv nu poate valida un act juridic lipsit de valabilitate. Astfel, el nu este un act confirmativ, deşi nu este exclus ca un act juridic emanat de la debitor să conţină atât elemente ale actului confirmativ, cât şi pe cele ale actului recognitiv.
Sub aspect probator, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii are valoare probatorie autonomă de actul primordial, specifică circumstanţelor în care a luat naştere (de exemplu, poate fi un act sub semnătură privată sau autentificat).
Faţă de circumstanţele constituirii sale ca înscris, în condiţii specifice, el este opozabil debitorului care l-a emis, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi.