Art. 286 Noul Cod de Procedură Civilă Regimul copiilor Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 286
Regimul copiilor
(1) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.
(2) Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).
(3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un început de dovadă scrisă.
(4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.
(5) Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse.
| ← Art. 285 Noul Cod de Procedură Civilă Regimul duplicatelor... | Art. 287 Noul Cod de Procedură Civilă Copiile făcute pe... → |
|---|
Copiile sunt reproducerile înscrisurilor originale, fie că acesta sunt acte autentice sau sub semnătură privată.
Atunci când părţile propun proba cu înscrisuri, în principiu este avut în vedere înscrisul original, chiar dacă, în procedura administrării probelor, acestea depun copii simple, certificate pentru conformitatea lor cu originalul de către părţile înseşi.
însă dispoziţiile art. 286 NCPC nu se referă la o chestiune care ţine de prezentarea şi administrarea probei cu înscrisuri,
Citește mai mult
ci de distincţia valorii probatorii între actul original şi copia sa, oricare ar fi modalitatea în care actul este remis în dosarul instanţei.Astfel, din punct de vedere probator:
a) copia, chiar legalizată, nu poate dovedi mai mult decât originalul însuşi. Relaţia reciprocă nu este valabilă, originalul având putere probatorie peste ceea ce copia sa cuprinde.
Ipoteza are în vedere neconcordanţa dintre original şi copie atunci când ele pot fi confruntate. Cel care contestă concordanţa copiei cu originalul are dreptul de a cerere şi obţine această confruntare, deoarece prezentarea copiei nu suplineşte obligaţia părţii de a prezenta instanţei originalul, la cerere;
b) în lipsa originalului ori a duplicatului înscrisului autentic cerut spre a fi prezentat sau confruntat în instanţă, copia înscrisului, chiar legalizată, nu are puterea probatorie specifică actului copiat.
Copia legalizată a actului original care nu poate fi însoţită de actul original sau de duplicatul actului autentic are valoarea probatorie a începutului de dovadă scrisă, ca efect al modului riguros în care se eliberează copiile legalizate ale actelor originale (de exemplu, Legea notarilor publici nr. 36/1995, republicată, prevede în art. 151 condiţii stricte de eliberare a copiilor legalizate după actele originale).
în măsura în care autorităţile care au abilitarea de a elibera copii legalizate sunt obligate să respecte dispoziţiile legale care le delimitează competenţa de a elibera astfel de copii şi verificările care trebuie efectuate (între care este indispensabilă condiţia confruntării copiei cu originalul sau a reproducerii după acesta), se consideră că o copie astfel obţinută poartă un element de veridicitate prin comparaţia sa cu originalul, de natură să justifice acordarea forţei probante potrivit art. 310 NCPC, fără respectarea celorlalte exigenţe impuse de text;
c) copia copiei nu are nicio putere doveditoare.
în cazul copiei parţiale a înscrisului original, dispoziţiile legale analizate ale art. 286 NCPC sunt aplicabile, în limitele părţii din înscrisul original reproduse în copie.