Art. 311 Noul Cod de Procedură Civilă Ascultarea şi înlocuirea martorilor Probele Judecata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 311
Ascultarea şi înlocuirea martorilor
(1) Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune citarea şi ascultarea acestora.
(2) Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.
(3) Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă sau nu este identificat în mod lămurit.
(4) Decăderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.
| ← Art. 310 Noul Cod de Procedură Civilă Începutul de dovadă... | Art. 312 Noul Cod de Procedură Civilă Ascultarea martorilor... → |
|---|
în condiţiile art. 262 alin. (3) NCPC, neplata în termenul stabilit a cheltuielilor necesare deplasării la proces a martorului atrage decăderea părţii din dreptul de a-i fi
Citește mai mult
administrată proba. Totuşi, dacă martorul se înfăţişează la proces la termenul fixat pentru ascultarea sa, decăderea va fi înlăturată, iar proba administrată.De asemenea, dacă proba cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, partea căreia proba i-a fost încuviinţată va trebui să depună listo martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-i fi administrată proba.
Reamintim cu acest prilej că sancţiunea decăderii pentru neîndeplinirea obligaţiilor legate de administrarea probelor nu poate fi aplicată părţii decât subsumată principiului legalităţii, adică numai atunci când legea o prescrie.
în alte situaţii legate de neîndeplinirea obligaţiilor părţii prilejuite de administrarea unei probe, dacă legea prevede sancţiuni specifice [de exemplu, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC partea poate fi sancţionată cu amendă pentru neaducerea la proces a martorului atunci când şi-a asumat această obligaţie sau poate fi obligată la despăgubiri pentru provocarea amânării cauzei în condiţiile art. 189 NCPC] sau nu stabileşte o sancţiune, decăderea nu poate fi dispusă cu caracter generalizat. în lipsa decăderii, instanţa va continua desfăşurarea procesului şi chiar finalizarea sa, ceea ce semnifică o sancţiune indirectă a părţii în culpă, care nu va putea determina dilatarea litigiului, şi care plasează sub un risc considerabil temeinicia susţinerilor sale.
2. Citarea martorilor. De asemenea, instanţa va lua şi acele măsuri cu caracter oficial, care se integrează procesului de administrare a probei. în aceste condiţii, după încuviinţarea probei solicitate în condiţiile stabilite prin art. 254 NCPC, în vederea ascultării martorilor instanţa va dispune citarea acestora.
Citarea martorilor este oficiala şi obligatorie. Caracterul obligatoriu al citării este exceptata cazul în care martorul este prezent la termenul la care proba testimonială a fost încuviinţată, ceea ce permite administrarea imediată a probei.
Caracterul obligatoriu al citării este suspendat în condiţiile în care partea se obligă să prezinte martorul în vederea audierii sale, dar se reactivează în condiţiile art. 312 alineat final. Dincolo de aceste situaţii particulare, necitarea martorilor încuviinţaţi nu poate fi sancţionată, instanţa având obligaţia de a asigura condiţiile administrării acestei probe (astfel: partea care a propus martorii nu poate fi sancţionată dacă nu şi-a asumat aducerea martorului la proces; în principiu, nu poate fi sancţionat nici martorul, iar instanţa nu va putea să treacă la următoarea etapă procesuală, ci va trebui să amâne cauza în vederea audierii, dispunând citarea martorului).
De asemenea, dispoziţiile art. 241 alin. (2)-(4) sunt aplicabile şi în cazul martorilor.
3. înlocuirea martorilor. înlocuirea martorilor încuviinţaţi nu poate fi cerută decât de partea care a propus martorul, şi numai pentru situaţiile expres prevăzute de art. 311 alin. (2) NCPC.
Nu reprezintă motive bine întemeiate refuzul, chiar repetat, al martorului de a se prezenta în vederea audierii (martorul are o obligaţia legală de a depune mărturie) şi nici imposibilitatea de prezentare (care permite audierea martorului la domiciliu, prin delegare sau chiar comisie rogatorie); în schimb, sunt integrate acestora starea de boală care face imposibilă audierea, punerea martorului sub interdicţie ori intervenţia, după încuviinţare, a unei situaţii de interdicţie legală, cum sunt cele prevăzute de art. 315 sau art. 317 NCPC.
Cererea de înlocuire a martorului se poate face pe toată durata cercetării judecătoreşti, iar după ascultarea părţilor instanţa va evalua temeinicia motivului de înlocuire şi, după caz:
a) va dispune admiterea sa în cazuri bine întemeiate şi va lua măsura audierii martorului nou propus, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 255 alin. (1) NCPC;
b) va dispune admiterea sa în cazuri întemeiate şi va stabili în sarcina părţii să depună lista de desemnare a martorului nou propus, în termen de 5 zile calculate de la data încuviinţării cererii de înlocuire, sub sancţiunea decăderii.
Este destul de dificil de stabilit obiectul sancţiunii decăderii în acest caz (deşi pare o decădere din dreptul de a-i fi administrată proba cu martorul înlocuit, totuşi ea trebuie mai degrabă asociată cu procedura de propunere a probei, mai exact cu însăşi procedura de înlocuire). Astfel, având în vedere că cererea de înlocuire presupune în mod necesar desemnarea unui alt martor, pentru a se putea aprecia că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 255 alin. (1) NCPC este evident că, în primul rând, martorul trebuie să fie identificat (instanţa trebuie să lămurească dacă audierea martorului ar putea duce la dezlegarea pricinii, adică să stabilească dacă acel martor poate face o depoziţie utilă), iar apoi cererea desemnării sale va fi pusă în discuţia părţilor. Faţă de acest raţionament, apreciem că decăderea priveşte etapa de încuviinţare a probei.
în fine, cu privire la sancţiunea decăderii în acest caz, s-a considerat că aceasta are caracter dispozitiv (în sensul că nu poate fi invocată din oficiu, ci trebuie sesizată de adversar). în ce ne priveşte, sancţiunea trebuie evaluată în funcţie de obiectul ei, iar regulile legate de încuviinţarea probei sunt imperative.
însă încuviinţarea audierii noului martor este supusă, după depunerea listei, verificării impuse prin art. 255 alin. (1) NCPC, la următorul termen. în aceste condiţii, admiterea cererii de înlocuire nu este o garanţie a audierii în proces a oricărei persoane propuse ca martor;
c) va dispune respingerea cererii dacă motivul de înlocuire este nefondat, instanţa putând aplica măsurile corespunzătoare în funcţie de situaţia concretă (citarea martorului, înaintarea unui mandat de aducere, amendarea acestuia sau a părţii pentru tergiversarea judecăţii).
4. Identificarea martorilor. în mod firesc, instanţa nu va putea administra decât probele încuviinţate în condiţii legale.
încuviinţarea probei, inclusiv a probei testimoniale, presupune analiza tuturor elementelor legate de legalitatea şi aptitudinea acesteia de a duce la dezlegarea pricinii, de a dovedi susţinerile părţilor, analiză care solicită inclusiv aprecierea instanţei asupra calităţii de martor a unei anumite persoane (dacă este o persoană străină de interesele în conflict, care relatează în faţa instanţei de judecată despre fapte referitoare la pricină, având cunoştinţă direct sau indirect de acestea), ceea ce presupune cunoaşterea identităţii martorului.
De aceea, raţional, identificarea martorului este o condiţie a priori încuviinţării audierii sale, iar această identificare se face fie de către partea care propune proba, printr-o listă încorporată cererii de chemare în judecată sau întâmpinării ori în cadrul unei cereri separate, în condiţiile art. 254 alin. (2) sau art. 311 alin. (2) NCPC, fie în cuprinsul încheierii de şedinţă atunci când lista martorilor încuviinţaţi este reluată în dispozitiv.
De aceea, cu greu pot fi imaginate situaţii în care martorii „nu sunt identificaţi în mod lămurit" sau nu se regăsesc în listele de la dosar, deoarece asemenea situaţii nu corespund probelor încuviinţate în cauză; apreciem că nu pot fi calificate decât ca greşeli cazurile în care instanţa a citat ca martori alte persoane decât cele admise ca atare ori persoane neidentificate. Chiar şi situaţia în care partea prezintă martorul la audiere fără citare ar trebui circumscrisă încuviinţării prealabile a aducerii acestuia ca martor. Prezentarea în acest caz a altei persoane ar putea să corespundă ipotezei alin. (3) al art. 311, caz în care partea adversă va putea să se opună ascultării martorului, dacă aducerea martorului care nu se regăsea în listă sau nu era identificat suficient nu este însoţită de o cerere de suplimentare a probei în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC.