Art. 313 Noul Cod de Procedură Civilă Refuzul martorului de a se prezenta Probele Judecata

Dispoziţiile art. 313 NCPC ar putea părea, cel puţin în premisele alin. (1), o modalitate de sancţionare a martorului care refuză să se prezinte la proces pentru îndeplinirea unei obligaţii legale în serviciul justiţiei, şi anume aceea de a depune mărturie.

în realitate, citarea cu mandat de aducere a martorului care lipseşte la prima citare, alăturată ipotezei stabilite prin alin. (2), caracterizează citarea cu mandat de aducere ca o măsură de asigurare a înştiinţării martorului, dar mai ales o garanţie a celerităţii procesului, fiind deci o măsură administrativa.

Citarea martorului cu mandat

Citește mai mult

nu exclude sancţionarea propriu-zisă a martorului care refuză să se prezinte în instanţă în scopul în care a fost citat, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) NCPC ori chiar implicarea răspunderii sale civile faţă de cel căruia i-a pricinuit astfel o pagubă.

Instituţia citării cu mandat de aducere nu este însă reglementată în legislaţia procesuală civilă, ea constând în înmânarea citaţiei de către organul de poliţie competent în circumscripţia domiciliului celui citat şi prezentarea lui în instanţă însoţit de organele forţei publice.

în fine, dacă martorul chiar citat în aceste condiţii excepţionale nu poate fi găsit ori nu se prezintă, instanţa va putea proceda la judecată.

Este însă inexact să se spună că art. 313 alin. (3) NCPC se referă la decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba cu martori, deoarece decăderea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării termenelor legale imperative, însă, prin ipoteză, termenul la care martorul urmează să fie audiat este un termen judecătoresc.

S-a considerat că suntem în prezenţa unei sancţiuni specifice care poate interveni în cazul nerespectării unui termen judecătoresc, anume posibilitatea instanţei de a trece la judecată, fără ca aceasta să mai fie obligată să audieze martorul care nu s-a prezentat nici după ce s-a emis mandat de aducere, concluzie faţă de care avem rezerve. Pe de-o parte, pentru a fi aplicată sancţiunea - suportată în acest caz de parte -, ea trebuie să pedepsească o obligaţie legală ignorată culpabil de către cel sancţionat, iar pe de altă parte sancţiunile au o configuraţie fixă şi nu dau instanţei posibilitatea aprecierii unor aspecte de ordin administrativ. Or, în acest caz, cele doua condiţii nu sunt întrunite; instanţa va putea păşi la judecată, dar în egală măsură va putea să ia alte măsuri procedurale care răspund principiilor procesului civil (va suplimenta probele, va evalua alte posibilităţi de aducere a martorului dacă depoziţia sa este esenţiala etc.).