Art. 317 Noul Cod de Procedură Civilă Persoanele scutite de a depune mărturie Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 317
Persoanele scutite de a depune mărturie
(1) Sunt scutiţi de a fi martori:
1. slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor;
2. judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate la art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor putea totuşi depune mărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(3) Vor putea, de asemenea, depune mărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă încuviinţarea.
| ← Art. 316 Noul Cod de Procedură Civilă Ascultarea rudelor şi... | Art. 318 Noul Cod de Procedură Civilă Identificarea martorului... → |
|---|
as vrea sa stiu daca Primaria poate fi propusa ca martor.Va multumesc
Incidentul legat de scutirea de a depune mărturie poate fi relevat de parte, încă din momentul solicitării probei, însă cel mai frecvent se iveşte după
Citește mai mult
încuviinţarea probei şi citarea martorului la proces. în acest caz, martorul (iar nu partea) are obligaţia/dreptul [în condiţiile alin. (1) pct. 3] să adreseze instanţei refuzul de a depune mărturie, însoţit de justificarea legitimă pe care se fondează.Refuzul de a răspunde ca martor poate fi:
a) total, dacă martorului îi este adus la cunoştinţă că declaraţia sa se referă la anumite fapte supuse probaţiunii ori dacă ia cunoştinţă de aceasta din actele de procedură [de exemplu, din încheierea de încuviinţare a probei în care se arată faptele ce trebuie dovedite - art. 258 alin. (2) NCPC], situaţie în care poate fi adus la cunoştinţa instanţei şi în scris, în justificarea unui refuz de prezentare;
b) parţial, atunci când martorul refuză să răspundă la anumite întrebări în legătură cu care are obligaţia de a menţine confidenţialitatea, secretul profesional sau de serviciu ori dacă prin răspunsul său s-ar expune pe el însuşi sau ar expune pe vreuna dintre persoanele arătate la art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. în acest caz, instanţa va consemna în încheierea de şedinţă întrebările refuzate şi motivul care justifică refuzul.
Cu excepţia slujitorilor cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional pot fi absolviţi de aceasta obligaţie de partea interesata în păstrarea secretului. în acest caz, dacă legea nu interzice totuşi divulgarea secretului profesional sau de serviciu, respectivele persoane nu mai pot refuza depunerea mărturiei.
în mod asemănător, judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici scutiţi de obligaţia de a depune mărturie nu mai pot refuza ascultarea lor în calitate de martori dacă autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă încuviinţarea.
Dacă totuşi martorul a făcut declaraţia, deşi avea obligaţia de a păstra secretul profesional ori de serviciu, depoziţia îl expune pe acesta la sancţiuni, însă nu constituie un motiv de invalidare a depoziţiei.