Art. 390 Noul Cod de Procedură Civilă Chestiunile prealabile dezbateri lor în fond Dezbaterea în fond a procesului Judecata
Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
SECŢIUNEA a 3-a
Dezbaterea în fond a procesului
Judecata
SECŢIUNEA a 3-a
Dezbaterea în fond a procesului
Art. 390
Chestiunile prealabile dezbateri lor în fond
Înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.
← Art. 389 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul dezbaterilor... | Art. 391 Noul Cod de Procedură Civilă Completarea sau... → |
---|
O asemenea situaţie este posibilă dacă instanţa a omis să supună dezbaterilor contradictorii aceste cereri, excepţii sau apărări ori să se pronunţe asupra lor, nu şi atunci când instanţa, în acea etapă, în aplicarea art. 248 alin. (4) a unit cu fondul o excepţie procesuală, asupra căreia se va pronunţa
Citește mai mult
după închiderea dezbaterilor în fond.De asemenea, pot fi discutate în contradictoriu cererile, excepţiile procesuale şi apărările care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului, avându-se în vedere, totodată, obligaţia părţilor de a invoca toate mijloacele de apărare şi excepţiile procesuale deîndată ce le sunt cunoscute, sub sancţiunea de despăgubiri pentru pagubele pricinuite părţii adverse, în conformitate cu art. 247 alin. (3).
Intră în această categorie, cu titlu exemplifica tiv:
- cererile privind plata sumelor devenite exigibile după introducerea cererii, în conformitate cu art. 397 alin. (2);
- cererile adiţionale, cu acordul expres al tuturor părţilor, în condiţiile art. 204 alin. (3);
- cererile incidentale, în măsura în care acestea pot fi formulate în orice stare a procesului: cererea de intervenţie voluntară, principală sau accesorie; cererea reconvenţio-nală, dacă reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată;
- excepţiile absolute care pot fi invocate în orice stare a procesului, fie de procedură propriu-zisă, fie de fond: excepţia de netimbrare, excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, excepţia de litispendenţă, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată etc.;
- excepţiile relative care vizează o neregularitate procedurală săvârşită fie în etapa cercetării procesului, fie în etapa dezbaterilor în fond, cu condiţia de a fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii: excepţia nelegalei citări a părţilor la efectuarea raportului de expertiză dispus în condiţiile art. 391 etc.;
- renunţarea la judecată, renunţarea la drept, cererea de a pronunţa o hotărâre în baza recunoaşterii pretenţiilor ori a învoielii părţilor;
-suspendarea procesului, perimarea etc.